Prima alergare cu pace din acest an este și prima alergare pe o distanță de 10 km din acest an. Și a venit la „pachet” cu câteva gânduri care-și merită locul aici.
Uitasem cât de fain e să alerg cu bucurie, dintr-o stare de calm și recunoștință pentru faptul că pot alege să fac asta, și nu sunt nevoită să fac asta.
Uitasem cât de bine se simte când las corpul să-mi seteze ritmul și mintea să observe ceea ce este în jur.
Da, rutina ieșirii la alergat a făcut diferența în ultimul an și se vede și se simte asta.
Uneori ies mai cu dor și dorință, alteori mai cu nervi și lehamite.
Dar ies.
Alerg.
Mișc.
Îmi observ corpul în mișcare.
Cât de mare îmi este pulsul.
Cum respir.
Cât de încordată sunt.
În ce poziție îmi sunt umerii.
Cum calc.
Cum se simt degetele de la picioare.
Cât de focusată sunt.
Cât de prezentă sunt.
Ai fi surprinsă de câte ori am ieșit la alergat și mă speriam din orice zgomot pe care îl auzeam în zonele mai „pustii”- efectiv tresăream.
Sau de câte ori simțeam în unele momente că nu am suficient aer și mă forțam să reglez respirația.
Sau de câte ori realizam că am umerii băgați p’olaltă și să îmi corectez poziția.
Da, mintea joacă un rol important în orice acțiune. Dar fără o stare fizică bună nu fac decât să adaug la greul pe care l-aș avea de dus când ies la alergat.
Știi ce înseamnă o stare fizică bună pentru alergare?
Înseamnă grijă pentru corp. Mai exact odihnă suficientă, hrană și hidratare în funcție de ceea ce-mi doresc să fac.
Și e frustrant. Și enervant. Să mă împac cu ideea că hrana pentru corp este la fel de importantă că hrana pentru minte.
Că degeaba mă „hrănesc” cu motivație, cu ambiție, cu dorință, cu „eu pot”, dacă nu beau suficientă apă, dacă nu dorm bine, dacă nu mănânc bine.
Zic asta mai ales după ce la alergarea de dinaintea celei de azi am mâncat pe fugă o supă cremă de roșii înainte cu jumătate de oră să ies la alergat și n-am știut cum să ajung mai repede acasă la toaletă. Și apoi tot restul serii mi-a fost dat peste cap de „curățarea” provocată de mixul dintre mâncarea și mișcarea făcută. Ca în următoarea zi să mă simt secătuită, fără vlagă, fără energie.
Azi mi-a plăcut de mine
