Convulsia febrilă și copiii mei

Ceea ce vei citi aici despre convulsia febrilă este ceea ce am trăit eu ca mamă a doi copii ce au trecut printr-o astfel de situație. Un episod fiind foarte recent.

Încă îmi este greu să înțeleg complet prin ce am trecut, dar sper că faptul că scriu despre aceste evenimente mă va ajuta să trec și mai repede peste emoțiile ce mă încearcă și acum.

Lacrimi nu mai am, însă gânduri cu duiumul. Gânduri ce încă îmi fură nopțile și mă țin trează. Doar faptul că trebuie să fiu cât mai odihnită pentru a mă ocupa de copii, mă forțează să dorm.

Convulsia febrilă, conform informațiilor primite de la medicii ce s-au ocupat de copiii mei, este o efecțiune întâlnită la copiii cu vârste curprinse între 6 luni și 5 ani. Cauzele sunt diverse și se pot asocia cu următoarele:

  • istoric familial de convulsii-  1 din 4 copii trec prin astfel de episoade
  • infecții ale căilor respiratorii superioare
  • otită medie acută
  • infecții urinare
  • meningită
  • infecții digestive
  • rujeolă, rubeolă, varicelă

Ca și caracteristici, ele pot fi diferite, în funcție de copil și stare de sănătate.

  • febră mai mare de 38,5 grade Celsius
  • apare doar la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5 ani
  • manifestări fizice sub formă de mișcări necoordonate, spastice (ca tremurăturile ). Copilul este încordat, cu privirea fixă, ochii dați peste cap, cianoză perioronazală și a extremităților, diminuarea și chiar oprirea respirației, pierderea involuntară de urină și materii fecale. După criză copilul este somnolent sau prezintă stare de agitație.
  • apare o singură criză în 24 de ore
  • durează 2-5 minute

convulsia febrila

Convulsia febrilă și băiatul meu

Luna Mai, anul 2013

Băiatul era grupa mică la grădiniță și avea roșu în gât. Era acasă, cu tratament de la medicul pediatru. Eu la muncă, băiatul acasă cu o bunică. Cu o oră înainte de a veni acasă de muncă, m-a sunat bunica, că băiatul nu este bine. Că este cald și foarte somnolent. Când am ajuns acasă, băiatul avea 39,5 și în momentul în care am vrut să-i dau tratamentul, s-a întâmplat.

Și-a dat ochii peste cap, a început să tremure și nu mai respira. Am început să urlu, l-am strigat, l-am scuturat… Începuse să se învinețească la buze. Și i-am făcut respirație gură la gură până când a început să respire singur. Făcuse și treaba mică pe el. L-am sunat pe soț și urlam. Am ieșit desculță în fața blocului, cu băiatul în brațe și am mers cu soțul repede la spital.

L-au conectat la monitoare, își revenise ca și respirație, ca și cunoștință … dar eu eram praf. Cel puțin pe interior. Căci trebuia să fiu cât mai calmă pe exterior, pentru a calma băiatul.

Cauza convulsiei febrile– temperatură ridicată, infecție respiratorie superioară, combinată cu o anemie acută.

A urmat tratament în spital și tratament după externare. Toate consultațiile au ieșit bune, nefiind vorba de o cauză neurologică.

Convulsia febrilă și fetița mea

Luna Decembrie, anul 2018

Eu și copiii am căzut pradă unei viroze puternice. Toți eram sub tratament medicamentos, în urma consultării de către un medic. Băiatul reacționa bine la tratament, eu și fetița încă luptam. Febră, tuse, agitație, apoi somnolență.

Am scos tratamentul pentru ambii copii și mă pregăteam să fac micul dejun. Când mă întreabă băiatul de ce face așa sora lui.

Tremura agresiv în pat, pe o parte, ochii dați peste cap, mormăia, se chinuia să respire… Mi-am dat seama că are o convulsie febrilă și eram pregătiă să-i acord primul ajutor în cazul în care nu mai respiră. Însă dinții erau încleștați, strângea foarte tare, și nu am reușit decât să îi țin gura deschisă, să o țin pe lateral, să o strig, să sun după ambulanță și să încerc să fiu cât mai calmă. Băiatul s-a speriat foarte tare.

A început să respire mai bine, bolborosea, mă urmărea cu privirea și vorbeam continuu cu ea.

Pe când a ajuns ambulanța, deja era complet conștientă, însă tot avea temperatură. I-am dat 1 supozitoare de Novocalmin și am mers la spital.

 Cauza convulsiei febrile– temperatură ridicată, infecție respiratorie acută, combinată cu neutropenie acută.

A urmat tratamentul medicamentos din spital și urmează tratament și acasă. Starea generală fiind una bună. Nici la ea nu s-a pus problema unei probleme neurologice. Acum se tratează acasă și urmează să căutăm soluții pentru neutropenie  (număr scăzut de globule albe… globule care contribuie la eliminarea bacteriilor din sânge).

Cum m-a afectat pe mine?

Să îmi țin copilul în brațe și acesta să nu reacționeze la nimic, să îl simt fără vlagă, să îl văd că îmi suferă în brațe… și eu să nu pot face mai nimic pentru el…. este oribil! Este groaznic! Este tortură!

În ambele situații mi s-a spus că creierul copilului nu este suficient de dezvoltat pentru a ști cum să facă față unei temperaturi ridicate, combinată cu o stare generală proastă de sănătate. Și că, indiferent de cauză, MEREU să caut să scad temperatura, chiar dacă asta implică deranj la stomac. Mai bine să tratez stomacul copilului după, decât să aibă temperatură ridicată.

Cel mai greu răspuns este cel la întrebarea ”Cât a durat?”.  Pentru mine parcă a fost o veșnicie. Nu am știut răspunsul la această întrebare, ci doar am aproximat.

Dacă paranoia unei mămici este scăzută/medie în mod normal, după un astfel de episod… cât de paranoică crezi că sunt acum?

Timpul le va așeza pe toate!

Sper ca aceste informații să ajute!

8 Comments on “Convulsia febrilă și copiii mei”

  1. Am lacrimi in ochi. Eu m-am inmuiat de tot la prima febra a Irinei, d-apai sa trec prin asa ceva…. Cel mai rau lucru din viata unei mame este sa isi vada copilul suferind.
    Apropo de paranoia, fetita mea face 6 luni in ianuarie si, citind articolul tau, m-a apuca groaza. Sunt alaturi de tine, iti doresc multa putere interioara, ma rog pt voi si sa stii ca imi pare tare rau ca ati trecut prin asta! Oricum, important e ca acum sunteti bine :*

    1. Mulțumesc mult pentru încurajare și gândurile frumoase.

      E al naibii de greu să treci prin astfel de situații, dar musai să mergem înainte. Pentru a ne bucura de partea frumoasă a vieții cu copii

      Multă sănătate va doresc!

  2. Stiu ca este greu sa treci prin astfel de momente deoarece si eu am trecut cu fetita mea cand avea 11 luni…a racit, a facut febra mare…era vara…si statea intr – un tarc si la un moment dat am vazut ca e prea cuminte…am luat o in brate si am plecat in papuci si haine de casa la spital care e f aproape…cand am ajuns acolo se invinetise si dadea ochi peste cap…i au facut antitermice injectabil si dupa 2 minute si a revenit…dar temperatura a mai avut inca 2 zile…nu a fost nicio cauza neurologica…a fost singurul episod si a ramas fara urmari…fata mea are 19 ani si e sanatoasa. Am uitat sa ti spun ca fata mea e nascuta prematur la 7 luni si a fost dependenta de oxigen o saptamana la nastere…din fericire si asta a fost fara urmari. Lasa gandurile, bucura-te de copiii tai minunati si de sarbatorile de iarna si ramai la fel de vigilenta in continuare. Te pup si ti doresc un an nou fericit si mai bun decat cel care tocmai se incheie!

    1. Off… grele momente apar în viața unei mame. Mă bucur că totul a ieșit de minune.

      Gândurile îmi dau mereu târcoale, dar încerc să le temperez. Să mă bucur de fiecare moment.

      Mulțumesc pentru incurajare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.