Se fac zece ani de când am renunțat la țigări. Și nu pot zice că eram fumătoare înrăită, ci una în funcție de circumstanțe. Fumam că așa făceau majoritatea din jurul meu.
Lucram ca și casieră într-un hypermarket și abia așteptam pauza de 10 minute pentru țigară. În sala de mese a fumătorilor era mereu zarvă, erau mereu râsete, eram mereu prezentă.
Am început să fumez când eram prin clasa a 11-a. Dar nu la școală, nu în pauze. Cred, nu mai țin minte exact. Dar când mergeam cu colegii în oraș, fumam. Apoi la muncă, mergeam în pauze cu cafeluța și țigara.
Culmea, că nu se supăra nimeni. Nu te deranja nimeni dacă te vedea cu țigara în mână. Ferească sfântul să stai degeaba, că era bai. Cu țigara în mână parcă aveai scutire, bilet de voie de la muncă.
Acum 10 ani am făcut o laringită oribilă. Abia puteam înghiți mâncarea, nici nu se punea problema de a fuma. Am încercat, însă mă ustura prea tare gâtul. Așa că timp de vreo săptămână nu am fumat. Când a trecut laringita și eram vindecată complet, mi-am zis că dacă am rezistat atâta timp fără țigări, de ce să mă mai apuc?!
Am renunțat atunci la țigări, am început să merg în sala de mese a nefumătorilor, am început să îmi găsesc ocupație. Poate de aceea am avansat mai repede.., poate. Nu bag mâna-n foc.
Apoi am rămas însărcinată și nici nu s-a mai pus problema fumatului.
Și de când lucrez acasa, adică de mulți ani, niciodată nu mi-a trecut prin cap să adaug o țigară lângă cafeluța de dimineață. 3 schimbări în regimul alimentar… În schimb am trecut de partea celor care ronțăie ”la locul de muncă”. De acest obicei prost e mai greu de scăpat 🙁
Doar un fum …
Soțul fumează. A trecut de un an, cred, la țigări altfel,.Cică nu sunt atât de dăunătoare. En fin, e cu totul alt subiect. Nu am simțit niciodată nevoia să fumez când îl văd pe el sau pe alții că fumează lângă mine. Chiar mă deranjează uneori.
Dar, doar un fum clar aș trage când sunt stresată. Când îmi sunt copiii în vârful capului și dansează pe nervii mei.
Dacă cer o pauză, să stau să mă calmez, să ies din încăpere sau să fac altceva, se uită ciudat la mine. Chiar și după atâta timp, chiar și după neșpe explicații cum că atunci când nu mai pot gestiona situația e mai bine să mă detașez de ea pentru câteva momente-minute. Cine se uita? Copiii, soțul sau prietenii sau rudele…
Însă dacă aș zice că merg la o țigară, sigur s-ar oferi să stea cu copii până mă calmez eu!
Pe bune?!?!?!
Fiecare poate decide singur ce și cum. Pot decide singură. Tu?
Nu mă apuc acum să țin predici legate de fumat, că nu e cazul. Mă îngrozesc doar văzând cum stau copiii de generală la colț de stradă cu țigara în gură când sunt pauze la școala de lângă noi. Copii de generală!!!!
Clar țigara nu este o soluție! Niciodată nu va fi!
Dar azi m-am gândit cum ar fi doar un fum…
Câte persoane s-ar mira de gestul meu?
Tu cum faci față stresului?
Eu zic sa stai pe locul tau draga mea!Da.o incolo de tigara!Si eu ma consider norocoasa ca nu fumez!
Si eu am fost fumatoare si am pus asta pe seama faptului ca erai cool cand fumai, ca toate relatiile de prietenie se faceau la tigara, etc. M-am lasat de 5 ani si cred ca a fost o alegere buna. Si eu imi mai gasesc placerea in a mai rontai
Oare de ce socializam mai bine la tigara?
Sunt o norocoasă, nu am fumat niciodata (am incercat doar) si nici nu ma tenteaza. Un viciu in minus deci (nu ca as avea eu prea multe :-)) )
Cum fac fata stresului? Cu …dulce 😀 Pfff! A se considera drept o gluma 🙂
Asa si eu cu dulcele/rontaiala. Dar nu mai vreau. Vreau altceva, dar nu stiu ce!
Eu sunt nefumatoare dar crede-ma ca uneori si eu simt nevoia sa trag doar un fum, mai ales cand ii vad pe altii ca se calmeaza ca prin magie de la tigari.
Daaaa, exact așa zic și eu cu calmarea ca prin magie…
Nu ma mira deloc dorul pentru un fum. Viciul acesta, tigara, e unul greu de invins. Încearcă totuși să stai pe poziții.
Mă țin tare. Mi-e doar de senzația aceea de liniște ce o aveam când eram cu țigara în mână. Că nimeni nu te deranjează când te vede ocupat cu acest viciu. Parcă te înțeleg.
….urăsc femeile fumătoare…nu suport fumul(vomit..) Bravoooo Domnul ți-a dat lecția…ai constientizat-o… Sănătate draga Carmen
Multumesc mult pentru urare si apreciere. Eu nu am o problema cu persoanele fumatoare, atata timp cat nu le caut neaparat sa ma bag in fumul tigarii lor. Sanatate multa va dores si eu dvs!
momentan fumez. am inceput pe la 15 ani si am avut pauze destul de mari. cand am vrut sa ma las, m-am lasat. acum fumez pentru ca asa vreau, nu neaparat din cauza stresului. pur si simplu. cred ca fiecare e responsabil pentru actiunile sale si stie ce e bine pentru el
Atata timp cat cunosti ce si cum, este decizia ta. Important este sa ti-o asumi.
Tare mi-as dori ca sotul meu sa se lase de fumat, pentru sanatatea lui si a mea, uneori nu mai suport fumul de tigara, poate acesta e principalul meu motiv pentru care nu m-am apucat de fumat.
Ma bucur cumva ca sotul a gasit aceasta varianta mai putin daunatoare. Nu face asa groaznic fum si nici nu este atat de afectat din punct de vedere al sanatatii.
Eu nu suport tigarile si fumul lor. Nu am stiut ca ai fumat, desi citesc cam tot ce prind pe blogul tau.
Nu cred că am dezvăluit această informație pe blog.. până acum. Mulțumesc pentru apreciere și fidelitate 😉 Eu nu am treabă cu ele. Nu mă deranjează, atâta timp cât nu este fum în exces în jurul meu.
Nu este niciodată o rezolvare fumatul.
Stiu. Dar este o alternativa pentru unele persoane de destresare.
vreo 5-6 ani cred ca sunt de cand m-am lasat si eu. Eu le-am lasat pe perioada sarcinii apoi dupa ce m-am intors la servici al fel ma luam cu colegii. Dupa vreun an nu le mai puteam eu suporta si le-am lasat d ebuna voi. Azi nu mai simt nevoia sa fumez si eu m=am apucat de la 15 🙂 pana la 22 si fumam chiar si 1 pachet la zi
E si mai greu cand esti intr-un colectiv ce fumeaza. Ma bucur ca ai reusit sa renunti. Si acum e faci cand ai nevoie de o pauză?
Bine faci ca te-ai lasat! Si stai tare pe pozitii si nu te apuca, e cel mai bine pentru sanatatea ta si familia ta! O sa gasesti cum sa iti rezolvi problemele legate de stress altcumva. Eu nu am fumat niciodata si nici nu am de gand vreodata. Am vrut sa fiu o doamna si sa miros a parfum bun nu a fum de tigara
Nu mi-a trecut prin gând să mă apuc iar de fumat. Ci ma gandeam sa gasesc ceva care sa imi ofere aceeasi senzatie de relaxare pe care o gaseam cand aprindeam o tigara. Cu doi copii si alte cele pe cap, chiar as avea nevoie de un moment doar al meu cand am nevoie de o pauza…
Și eu am fost fumătoare și m-am lăsat tot cam de zece ani din cauza sănătății.
Când sănătatea este afectată, atunci se poate renunța mai ușor la unele vicii.