Doar un fum

Se fac zece ani de când am renunțat la țigări. Și nu pot zice că eram fumătoare înrăită, ci una în funcție de circumstanțe. Fumam că așa făceau majoritatea din jurul meu.

Lucram ca și casieră într-un hypermarket și abia așteptam pauza de 10 minute pentru țigară. În sala de mese a fumătorilor era mereu zarvă, erau mereu râsete, eram mereu prezentă.

Am început să fumez când eram prin clasa a 11-a. Dar nu la școală, nu în pauze. Cred, nu mai țin minte exact. Dar când mergeam cu colegii în oraș, fumam. Apoi la muncă, mergeam în pauze cu cafeluța și țigara.

Culmea, că nu se supăra nimeni. Nu te deranja nimeni dacă te vedea cu țigara în mână. Ferească sfântul să stai degeaba, că era bai. Cu țigara în mână parcă aveai scutire, bilet de voie de la muncă. 

Acum 10 ani am făcut o laringită oribilă. Abia puteam înghiți mâncarea, nici nu se punea problema de a fuma. Am încercat, însă mă ustura prea tare gâtul. Așa că timp de vreo săptămână nu am fumat. Când a trecut laringita și eram vindecată complet, mi-am zis că dacă am rezistat atâta timp fără țigări, de ce să mă mai apuc?!

doar un fum

Am renunțat atunci la țigări, am început să merg în sala de mese a nefumătorilor, am început să îmi găsesc ocupație. Poate de aceea am avansat mai repede.., poate. Nu bag mâna-n foc.

Apoi am rămas însărcinată și nici nu s-a mai pus problema fumatului.

Și de când lucrez acasa, adică de mulți ani, niciodată nu mi-a trecut prin cap să adaug o țigară lângă cafeluța de dimineață. 3 schimbări în regimul alimentar… În schimb am trecut de partea celor care ronțăie ”la locul de muncă”. De acest obicei prost e mai greu de scăpat 🙁

Doar un fum …

Soțul fumează. A trecut de un an, cred, la țigări altfel,.Cică nu sunt atât de dăunătoare. En fin, e cu totul alt subiect. Nu am simțit niciodată nevoia să fumez când îl văd pe el sau pe alții că fumează lângă mine. Chiar mă deranjează uneori.

Dar, doar un fum clar aș trage când sunt stresată. Când îmi sunt copiii în vârful capului și dansează pe nervii mei. 

Dacă cer o pauză, să stau să mă calmez, să ies din încăpere sau să fac altceva, se uită ciudat la mine. Chiar și după atâta timp, chiar și după neșpe explicații cum că atunci când nu mai pot gestiona situația e mai bine să mă detașez de ea pentru câteva momente-minute. Cine se uita? Copiii, soțul sau prietenii sau rudele…

Însă dacă aș zice că merg la o țigară, sigur s-ar oferi să stea cu copii până mă calmez eu!

Pe bune?!?!?!

Fiecare poate decide singur ce și cum. Pot decide singură. Tu?

Nu mă apuc acum să țin predici legate de fumat, că nu e cazul. Mă îngrozesc doar văzând cum stau copiii de generală la colț de stradă cu țigara în gură când sunt pauze la școala de lângă noi. Copii de generală!!!!

Clar țigara nu este o soluție! Niciodată nu va fi!

Dar azi m-am gândit cum ar fi doar un fum…

Câte persoane s-ar mira de gestul meu?

Tu cum faci față stresului?

ceasuri dama ieftine

25 Comments on “Doar un fum”

  1. Si eu am fost fumatoare si am pus asta pe seama faptului ca erai cool cand fumai, ca toate relatiile de prietenie se faceau la tigara, etc. M-am lasat de 5 ani si cred ca a fost o alegere buna. Si eu imi mai gasesc placerea in a mai rontai

  2. Sunt o norocoasă, nu am fumat niciodata (am incercat doar) si nici nu ma tenteaza. Un viciu in minus deci (nu ca as avea eu prea multe :-)) )
    Cum fac fata stresului? Cu …dulce 😀 Pfff! A se considera drept o gluma 🙂

    1. Mă țin tare. Mi-e doar de senzația aceea de liniște ce o aveam când eram cu țigara în mână. Că nimeni nu te deranjează când te vede ocupat cu acest viciu. Parcă te înțeleg.

    1. Multumesc mult pentru urare si apreciere. Eu nu am o problema cu persoanele fumatoare, atata timp cat nu le caut neaparat sa ma bag in fumul tigarii lor. Sanatate multa va dores si eu dvs!

  3. momentan fumez. am inceput pe la 15 ani si am avut pauze destul de mari. cand am vrut sa ma las, m-am lasat. acum fumez pentru ca asa vreau, nu neaparat din cauza stresului. pur si simplu. cred ca fiecare e responsabil pentru actiunile sale si stie ce e bine pentru el

  4. Tare mi-as dori ca sotul meu sa se lase de fumat, pentru sanatatea lui si a mea, uneori nu mai suport fumul de tigara, poate acesta e principalul meu motiv pentru care nu m-am apucat de fumat.

    1. Nu cred că am dezvăluit această informație pe blog.. până acum. Mulțumesc pentru apreciere și fidelitate 😉 Eu nu am treabă cu ele. Nu mă deranjează, atâta timp cât nu este fum în exces în jurul meu.

  5. vreo 5-6 ani cred ca sunt de cand m-am lasat si eu. Eu le-am lasat pe perioada sarcinii apoi dupa ce m-am intors la servici al fel ma luam cu colegii. Dupa vreun an nu le mai puteam eu suporta si le-am lasat d ebuna voi. Azi nu mai simt nevoia sa fumez si eu m=am apucat de la 15 🙂 pana la 22 si fumam chiar si 1 pachet la zi

  6. Bine faci ca te-ai lasat! Si stai tare pe pozitii si nu te apuca, e cel mai bine pentru sanatatea ta si familia ta! O sa gasesti cum sa iti rezolvi problemele legate de stress altcumva. Eu nu am fumat niciodata si nici nu am de gand vreodata. Am vrut sa fiu o doamna si sa miros a parfum bun nu a fum de tigara

    1. Nu mi-a trecut prin gând să mă apuc iar de fumat. Ci ma gandeam sa gasesc ceva care sa imi ofere aceeasi senzatie de relaxare pe care o gaseam cand aprindeam o tigara. Cu doi copii si alte cele pe cap, chiar as avea nevoie de un moment doar al meu cand am nevoie de o pauza…

Părerea ta contează pentru mine!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.