Pot decide singură. Tu?

Abia am aşteptat să împlinesc 18 ani ca să pot decide singură în ceea ce mă priveşte. Da, sunt conştientă că nu toate au fost decizii bune, dar mi le-am asumat. Îmi doream multe lucruri… un tatuaj, freză nouă, haine rupte, machiaj turbat, să merg unde vreau, cu cine vreau, când vreau.

Realitatea te aduce cu picioarele pe pământ. Repede! Nici nu te lasă să te bucuri de euforia vârstei, că realizezi că aceasta vine la pachet cu responsabilităţi.

Şi încet, dar sigur, ajungi într-un zonă unde se vrea a te considera matur. Sau o zonă unde te simţi confortabil. Unde ţi-e bine. Şi visele?

Nu le-am uitat!

Nu le-am ascuns. Nu le-am trecut cu vederea.

Şi uite cum după anumite trăiri, acestea revin. Este de ajuns un singur gând, o mică privire în trecut şi în momentele în care visai.

La 18 ani aveam vise, nu aveam bani.

Apoi au venit banii, dar au venit alte vise care au fost îndeplinite.

Acum, când totul intră pe un făgaş normal, visele tinereţii mă caută. Şi le pot pune în aplicare, mă opreşte cineva?

Sunt mamă şi femeie! Şi pot decide singură!

Mi-e tare ciudă pe gura lumii. Credeam că oamenii s-au descotorosit de această practică, cea în care pun preţ pe gura lumii.

Am copii, sunt soţie şi sunt serioasă când vine vorba familie. Dar sunt cvasi-serioasă când vine vorba de propria persoană. Adică, mă opreşte cineva să încerc lucruri noi ce ţin de fizicul meu?

Vreau să port un ruj roşu? O voi face! Am scris despre relaţia mea cu rujul şi nu mi-a păsat de impresiile celor care nu au ce face decât să-mi ţină evidenţa.

Vreau să îmi fac un tatuaj? Nimic nu mă poate opri! Însă voi alege înţelept modelul, unde îl voi amplasa şi salonul unde l-aş face. Încă nu m-am hotărât dacă îmi fac sau nu, dar nimeni nu poate decide în locul meu.

Vreau să am păr albastru? Trebuie doar să găsesc vopseaua care să mă ajute 😛 Am încercat acum câteva zile un produs care promitea un păr violet, dar nu a prins pe culoarea părului meu. Chiar dacă am avut porţiune de păr natural, nevopsit.

Vreau să port haine atipice? Cui îi ţin de cald, doar eu sunt cea afectată!

Vreau unghii negre? Am purtat deja 😛 Şi nu am gânduri negre sau comportament haotic. Îmi place cum arată, atât!

Vreau să îmi cumpăr ceva? Atâta timp cât nu i-au de la gura copilului ceva ca să-mi pot cumpăra eu, nu văd de ce aş avea remuşcări când dau bani pe un lac de unghii sau un ruj.

Ai nevoie de aprobare?

Gândurile acestea au venit atunci când povesteam cu o prietenă despre tentativa mea de schimbare a culorii podoabei capilare. Reacţia ei a fost: „Soţul ştie? ” 

Pe moment nu am dat importanţă, dar apoi am stat şi m-am gândit. De ce ar trebui să ştie, că doar nu el se vopseşte!

Nu mă va recunoaşte? Îi va fi ruşine cu mine?

Atunci nu mă cunoaşte!

Doar că al meu soţ mă cunoaşte. Ştie ce are la casa lui, ştie că aleg înţelept şi că aleg ceea ce mă face să mă simt bine. Şi dacă eu mă simt bine în pielea mea, familia nu are de suferit. Mamă sau Femeie?

Copiii sunt încântaţi când mă văd încercând lucruri noi. Machiaj nou, culoare nouă de ruj, haine noi, freze noi……

Eu cred că le transmit că este bine să încerci şi că nu are de să-ţi fie teamă când testezi. Că acţiunile mele nu vor aduce consecinţe grave asupra celor din jur. Şi că reacţiile le primesc cu nonşalanţă, fără să-mi afecteze decizia sau impresia asupra rezultatului.

Sper ca în timp acest lucur să se dovedească a fi util!

Tu poţi decide singură în ceea ce te priveşte?

About adndefemeie

Alexa Carmen. Acesta este numele meu. Numele omului din spatele rândurilor scrise pe acest blog Acest blog este unul personal! Am ajuns aici fiindcă mi-am dorit să am un loc virtual al meu, unde să îmi pot aşterne toate gândurile, într-un mod frumos, într-un mod decent, fără a exista presiune. Să ne citim cu bine! Despre mine ⇢

View all posts by adndefemeie →

25 Comments on “Pot decide singură. Tu?”

  1. Eu sunt tanara si sunt sotie si mama. Asta nu ma opreste cu nimic sa fiu copilaroasa, nebuna si sa fac ce vreau si ce simt. Mi se pare o prostie sa te gandesti ca odata ce devii sotie/mama trebuie sa te pui pe locul 1000 si sa nu poti face anumite lucruri, care poate pentru varsta pe care o ai ar fi normale, dar avand in vedere ca ai un sot/un copil nu le mai poti face. Dar pana la urma gura lumii o sa tot vorbeasca, iar noi proaste om fi daca ne intereseaza ce zice 🙂

  2. Poate ca decidem pentru noi, sa incercam sa facem asta in ceea ce ne priveste, dar sunt si momente care necesita consultare cu sotul, copii, parinti…stiu eu?!

    1. Da, dar una este consultare si alta aprobare. Adica, sa nu poti lua o decizie care sa implice propria persoana, fara a primi aprobare de la sot sau mama. La asta ma refer eu!

  3. Nu nteleg cum sa ia altcineva deciziile in locul tau.. nu as putea fi genul asta de femeie
    Dintodeauna am facut ce am vrut: mi am pus cercei peste tot, m am tatuat, am plecat prin tari straine, am studiat ce am vrut.

  4. Singura ma decid in ceea ce vreau sa fac, mi se pune pata imi schimb coafura, rujul si hainele. Sotul mai comenteaza din cand in cand dar nu am ce ii face.

  5. Foarte bun articolul! Ai atins niște puncte esențiale pentru orice om. Atâta timp cât ne facem datoria față de familie (cum e cazul tău), răsfățul propriu de orice natură este binevenit și binemeritat. Fiecare are dreptul la o schimbare sau să investească în produsele care îi plac, chiar dacă sunt mai costisitoare. De obicei îmi place să „dau banii” pe obiecte de decor sau haine, și mă simt puțin prost, dar știind că apelez la banii mei nu ar trebui să simt așa. Îmi fac mofturile care mă fac fericită sau de care am nevoie, și așa pot învăța singură ce să nu mai fac pe viitor. :)) Desigur că sfaturile celor apropiați pot fi luate în seamă atunci când exagerăm cu ceva (cheltuieli dese care ne fac gaură în buzunar).

  6. Doamne fereste, am mai auzit si eu faze de genul asta: sotul stie, te lasa, dar el ce zice? Jesus, e sotul, nu e mama, nu e tata, iar eu nu sunt minora :)). Mi se par penibile astfel de gandiri.

  7. eu sunt o fire independenta de mica, ai mei mereu au stiu sa imi ofere libertatea necesara. Totusi, imi place sa cer sfaturi atunci cand este cazul.

    1. Si mie imi place sa cer sfaturi, ca apoi sa pot decide singura. Dar, in ceea ce priveste propria persoana… eu sunt singura care decide!

  8. Eu decid singură, dar țin cont de ceea ce îi place soțului. Uneori discutând cu el anumite alegeri, îmi deschide ochii și văd altfel lucrurile.
    Mie nu imi plac acele femei care cumpără pe ascuns. Cele care mint cand e vorba de pretul unui produs.

    1. Dap, pretul unui produs sau cat bani castiga. Am mai vazut astfel de situatii! Si cum am mai zis, una este cand te sfatuiesti. Asta inseamna comunicare. Si una cand ceri aprobare, asta inseamna ca decide altcineva pentru tine.

  9. Haha! Un articol fain. Eu ma dau cu ruj rosu de multe ori cand plec dimineata, la 7. Nu am simtit niciodata ca exagerez sau ca nu e potrivit. I wear what I feel to. <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Caseta cerută de GDPR

*

Sunt de acord