La ora 06:00 a sunat alarma.
Am simțit ceasul vibrând, am deschis ochii până la jumătate, am oprit alarma și am început scanarea.
Ies la alergat?
Ies cu bicicleta?
Ce mă doare? Unde mă doare? Cât de aptă sunt de mișcare? Cât chef am de mișcare?
Am închis ochii și am rămas în pat.
Nu pot zice că am adormit, pentru că eram într-o stare de somnolență amestecată cu relaxare fizică. I-am auzit pe copii, dar nu au făcut nici ei zgomot ca să ne trezească și nici mic dejun nu le-a trebuit.
La ora 9 îmi făceam „laptele cu aromă de cafea ” și porneam „sistemele” pentru azi. Le-am făcut și lor micul dejun și apoi am ieșit cu soțul în grădina din spatele blocului.
Ne-am savurat cafeluțele timp de o oră, în liniște, în tihnă, pe relanti…
Nu e ca și cum nu m-am gândit în n feluri de cum să fac azi, când să ies la alergat, când să fac mișcare.. doar că azi simt că e cazul să fac minim de efort. Genoflexiunile și plankul de seară sunt suficiente. Fac parte din rutina zilnică.
Azi a „câștigat” odihna.
