Uneori am de sărbătorit faptul că am ieșit din casă… pe lângă ocaziile în care am de sărbătorit atingerea anumitor praguri în ceea ce privește mișcarea…
Azi am stat câteva minute pe marginea patului când a sunat alarma la ora 6 dimineața – mă ridic, nu mă ridic, ies la alergat, mai stau în pat….
S-a lăsat cu tras de mine și ieșit la alergat.
Din acest tip de stare a ieșit și ideea sub care fac și scriu despre „Priveliștea de duminică dimineața”…