Am fost cu baiatul la prima ora de karate, multumita de faptul ca a reusit sa se odihneasca suficient la amiaza, cat sa faca fata primei ore. Cursul se tine in sala de sport a scolii pe care o frecventeaza.
Nu am apucat niciodata sa o vad si asa scoala are o politica ciudata, care in curand va face cunostinta cu mine (cea referitoare la accesul parintilor in scoala). Acea politica este buna pe o parte, rea pe cealalta parte. Dar nu despre asta vorbim acum.
Ajungem in fata salii de sport.
O multime de copii si de parinti. Unul mai agitat ca si celalalt. Toti doreau sa intre, antrenorul in usa explicand unde se vor schimba copii. Tinuta era de trenning si adidasi, altii decat cei purtati in ziua respectiva la scoala (daca au fost purtati).
Primul soc: Vestiarul este la etaj. Trebuie sa treci de niste scari ingradite de bare metalice, care (dupa cum s-a exprimat chiar si un copil) arata de parca ar fi la inchisoare.
Eu venisem cu plasuta de acasa. Sa-l schimb pe el de adidasi. Si-i dadusem doua perechi de pantalon subtire, ca sa se poata schimba usor. Asa ca am renuntat la folosirea vestiarului (unde trebuia sa-ti lasi si lucrurile) si ne-am schimbat in fata salii de sport.
Al doilea soc : Parintii nu au voie in sala. Ii fii tu mare antrenor de karate, dar daca te pui intre mine si copilul meu , te fac K.O. la karate. Cu ce apuc!!
Venisem cu adidasi pregatiti si pentru mine, ca sa nu aiba scuza incaltarilor.
Imbracamintea nu trebuia sa conteze, dar tot nu am avut voie. Am stat in fata usii. Si nu doar eu, ci o gramada de parinti care gandisera ca si mine.
Politica aceasta, cu restrictionarea accesului parintilor, imi da mari bataii de cap. Mai ales ca acest curs este unul platit. Si nu am pretentia de a veni la fiecare antrenament, dar la primul se putea face o exceptie, pentru a vedea ce si cum fac, si cum se comporta copilul.
Plus ca eu nu te cunosc pe tine, antrenorule de karate, cat sa stau linistita ca nu-mi pateste copilul ceva. Ca sa nu mai zic de cei 44 de copii (numarati de el insusi) care au fost la ora.
Cu promisunea ca se vor imparti in doua grupe, si cu speranta ca imi vor trece ideile acestea mie din cap, m-as incumeta sa-l duc si la urmatoarea ora.
Nu am dus baiatul la cursuri extrascolare si nici in gradinita (doar engleza si gimnastica, care o faceau in timpul orelor de curs, dar erau platite separat). Din cauza atitudinii profesorilor sau antrenorilor a caror cursuri parca doream sa le incercam.
Nu constest pregatirea profesionala a acestora, dar cand e vorba de lucrul cu copii, mai ales copilul meu, sunt atenta si la alte aspecte. Cat de deschis esti fata de copil? Cat de comunicativ esti cu parintii?
Pentru mine conteaza aceste aspecte !
Se schimbă doar dacă vrei cu adevărat !!
Mai degraba ne schimbam noi decat sistemul 😉
Nici mie nu mi se pare corect sa fie interzis accesul parintilor,cel putin macar la prima ora….mi se pare foarte normal ca un parinte sa poata vedea ce face copilul la ora respectiva si modul de comunicare si comportament al antrenorului…..eu am scapat demult de activitatile scolare,si fetele mele au facut sport,atat la scoala cat si la club sportiv….dar nu am trecut prin asa ceva!
Am renuntat la acesta activitate. Dar sunt multi copii care inca merg, fiindca e acceptabil pretul, si asa mai fac si ei o activitate extrascolara.
Am uitat sa scriu cat a fost la primara pe mine tot personalul scolii ma cunostea. Am avut o comunicare excelenta de la femeie de serviciu la directoare. Nu am fost multumita de nivelul de pregatire al copiilor. A dat domnul si a reusit la concursul de admitere si acum face clasa a V a la un liceu de elita. Si aici ii cunosc toti profesorii cu mici exceptii si iarasi avem o comunicare buna. Nu-i sufoc in fiecare zi dar o data pe luna trec pe la ei sa-i intreb daca au probleme cu copilul meu, daca este nevoie sa se puna accentul pe anumite subiecte, etc. Sunt multumita de scoala si de colectivul clasei.
Asa ar trebuii sa fie peste tot. Comunicare parinte- profesori.
Nu-mi place. Nu a mers la nici un curs extrascolar si nici nu va merge. Sun de acord ca un sport practicat este foarte bun, dar cand? Al meu la scoala unde invata are foarte multe teme de facut, din manuale, auxiliare, culegeri. Noroc ca e dezghetat ca le rezolva si are timp sa si invete pentru a doua zi. Timp liber de unde?
In ce clasa este ?
Ce prostie! Cum să ai grupă de karate de 22 de copii? Enorm. Și cum să nu aibă acces părintele? Nu e ok: Părerea mea.
Trebuie da dai si peste asa ceva ca sa apreciezi unele lucruri. Cum ar fi cursurile care au un cost mai ridicat, dar care au profesori mai deschisi, conditii mai bune, organizare mai buna. 🙂