Ce părere are soțul?

La începutul ”aparițiilor” mele în mediul online întrebarea ”ce părere are soțul?” o auzeam mult mai des ca acum. Or fi de vină cei șase ani ce au trecut și faptul că sunt tot aici, căci întrebarea o aud tot mai rar, dar sunt sigură că este și acum în gândurile a mai multor persoane.

Eu la început eram pe modul apărare. Încercam să mă justific. Ca și cum eu aș fi un copil ce are nevoie de aprobarea unui părinte. Ca și cum ceea ce fac eu trebuie să aibă apropbare. Ca și cum aș face un rău sau aș pune pe cineva într-o lumină proastă prin ceea ce fac sau scriu….

Uneori eram arțăgoasă când auzeam această întrebare. Alteori sătulă. Alteori dădeam vina pe soț și el nici nu știa. Moartea pasiunii, ce să mai….  Faptul că eu am început să lucrez de acasă în timp ce mă ocupam și de cei doi copii mi se părea foarte mult. Și nu înțelegeam de unde întrebarea oamenilor. Sau ”grija”.

Ce părere are soțul?

Ohooo, are mai multe, nu doar una. Dar, ca să răspund concret la întrebare, fiind cu gândul la activitatea mea din mediul online, are o părere, o ascult…… dar EU decid.

Mă consult cu el,  îmi este sprijin, dar nu caut aprobarea lui vis-a-vis de ceea ce fac eu, cu atât mai mult online. 

Vorbim mult, pe teme diferite. Sunt fooooarte sinceră. Îi zic tot ce-mi tună prin cap, ce visez, ce mă gândesc să creez, ce campanie vreau să fac… Uneori se uită ca boul la poarta nouă când mă aude. Alteori mă ignoră. Alterori apar discuții. Alteori vrea să se implice.

Îi zic tot chiar dacă nu îi va fi pe plac ceea ce va auzi. La început a fost ciudat, dar s-a obișnuit pe parcurs. A contat și faptul că nu am mereu ”avioane ” în cap, că de obicei am un plan de acțiune, că am reguli de bază ce le respect, că țin la intimitatea noastră și a copiilor.

Vezi ce am scris și aici, când m-a întrebat cineva ce a zis soțul de faptul că mi-am vopsit părul într-o culoare nouă – Pot decide singură. Tu?

Știi când mi s-a pus întrebarea ”Ce părere are soțul?„ cel mai des?

Când vedeau apropiații postările mele cu mișcarea în aer liber.

Ce zice soțul că trebuie să stea cu copiii?!

*fața mea la auzul întrebării

Nu o să mint, la început nu înțelegea nici el ce se întâmplă. Pentru că eu îl obișnuisem așa. Să duc copiii cu mine când aveam de făcut ceva, când nu puteam face în ”timpul” liber sau când nu avea cine să stea cu ei.

Ei bine, s-a schimbat treaba. În bine. Pentru mine. Pentru el. Pentru noi. Pentru familie. Vezi tu, copiii au nevoie să rămână singuri și cu el. Nu doar cu mine. Și, ceea ce fac împreună este treaba lor. Prefer să nu știu, mai ales dacă au făcut ceva ce eu nu aș face.

Despre ”pornirile” mele spre mișcarea în aer liber am scris mai detaliat aici – Pauza Prin Mișcare.

Cum răspund la această întrebare?

În funcție de situație, dar de cele mai multe ori mă fac că nu am auzit și schimb subiectul :))) Și cum ziceam, aud tot mai rar această întrebare.

Încrederea este cea care contează

Indiferent de părerea pe care o are soțul față de activitatea mea, încrederea este cea care contează cu adevărat. Încrederea că voi face ceea ce pot eu mai bine. Încrederea că iau decizii bune pentru mine și pentru familia noastră.

Restul sunt păreri și impresii 🙂

Cât contează pentru tine părerea oamenilor importanți din viața ta?

P.S. Când mă întreabă apropiații ce părere are soțul de ceea ce fac eu, îi rog să îl întrebe direct pe el!