Amintiri din prima zi de vacanţă


Da, este chiar prima zi de vacanţă şi eu am deja câteva amintiri ce vor însenina ziua oricui. Sunt amintiri, căci au trecut. Le-am trăit.

Mini-jurnalul meu continuă. Am început aici- Zile pline de activităţi şi continui cât timp cred că ceea ce scriu face bine. Mai întâi mie, apoi vouă 😉

16 iunie 2017

gata scoala

Prima zi de vacanţă în familia mea.

Doi copii plini de energie, dar restricţionaţi din cauza stării precare de sănătate.

Băiatul cu o tuse cauzată de alergii (cauze necunoscute) acompaniată de o amigdalită. Iar fetiţa cu un început de răceală. Ambii văzuţi de medic şi cu tratament primit acasă.

Dimineaţa devreme

Deşi este vacanţă, se pare că au rămas la program de şcoală. S-au trezit la ora 6,30.

Aşa se face că până la ora 8, eu am terminat treaba prin casă. Şters praf, curăţat în bucătărie, aspirat, haine puse în maşina de spălat. Mic dejun luat, eu savurat în grabă o cafea.

Fac planul pentru ziua în curs.

Cum nu erau apţi pentru parc sau vizite, trebuia să găsesc ceva de făcut în casă. Aşa că am făcut împreună cu ei LANGOŞ. Am reţeta originală AICI.

Treabă bună în echipă

Se pare că le place tare mult să mă ajute în bucătărie. Ceea ce mă bucură. Mai ales când îi văd că lucrează împreună. Este un mare lucru.

Diferenţa de vârstă (de 4 ani) şi de personalitate, îi poate face uneori, să se transforme. Nu se mai iubesc, nu mai vor să se vadă, nu mai vor să ştie unul de celălalt. Şi atunci eu trebuie să mediez situaţia. Şi vaaaai câtă răbdare îmi trebuie!

Frământarea aluatului, aşteptarea, asamblare, gătire şi înfulecare!

Pregătire de somn

Ăla dulce de amiază. Pe care eu îl aştept mereu, dar care nu este apreciat de băiat. Fetiţa încă mai doarme în fiecare zi la amiază.

Şi cum necum, adorm amândoi.

Eu fug pe furiş să strâng în bucătărie. Mai intru pe laptop. Uite aşa trece momentul pentru somnul meu de amiază.

Surprize?!

Acum e acum. Momentul care m-a făcut să scriu acest articol. Aveţi răbdare până la sfârşit, merită!

La vreo jumate de oră de când a adormit, fetiţa se trezeşte cu o tuse specifică laringitei. O tuse urâtă de tot, care parcă vine din adâncul pieptului.

O calmez şi ne mutăm în camera mare, ca să nu-l trezim pe băiat. Care doarme în camera mică. Se calmează şi tusea. Reuşeşte să adoarmă în camera mare.

La puţin timp după, vine băiatul în camera mare. S-a trezit fără noi. L-am rugat să facă un pic de linişte, s-a pus pe canapea şi a adormit şi el.

După un timp, fetiţa are un nou episod de tuse. Şi ne mutăm înapoi în camera mică. Se calmează, însă nu mai adoarme. Am pornit desenele animate şi stăteam amândouă în linişte.

Băiatul dormea încă în camera mare.

Deja trecuse mult timp, cam trei ore dormise. Mi se părea suspect, dar am zis că o fi de la oboseală.

Aud zgomote şi pe cineva bolborosind în grădină, la geamul de la camera mică. Trag perdeaua şi……. BĂIATUL meu era la geam!!

Feţe-Feţe!

-Mihai!! Ce cauţi acolo?!

-Aici eraţi!! zice el, cu o mimică de nedescris.

-Poftim?!?!?!?!?!? eu fără cuvinte destule care să-mi exprime starea!

Băiatul meu, ieşise afară. În pijama, cu papuci în picioare şi ne căuta pe noi.

Noi făcusem prea mare linşte. A crezut că am plecat în spatele blocului la locul de joacă, fără el. NICIODATĂ nu am făcut asta!

S-a trezit în camera mare fără noi, nu ne-a auzit în camera mică, a ieşit pe uşă fără ca eu să-l aud. Uşa închisă, dar nu cu cheia. Şi stăm la BLOC! În apartament cu două camere! O aud pe vecina când iese din casă şi nu l-am auzit pe el.

A venit înăuntru şi avea o plasă în mână.

Ce-i în plasă Mihai?

-Am pus două plăcinte (langoş) să vă duc la locul de joacă.

Încă o tură de feţe-feţe!

mami socata

Ce poţi zice?!

Mai ales când m-a sunat vecina din bloc care era la locul de joacă să mă întrebe dacă totul este ok. Îl văzuse pe băiat căutându-ne prin jur.

Trag o gură maaaaare de aer şi încep cu morala. Fără ceartă. Doar explicat că nu e bine ce-a făcut. Şi că dacă vreodată eu plec de acasă şi el doarme, îi voi lăsa bilet lipit pe uşă!

Când cred că am experimentat mai de toate, mai vine câte ceva peste mine!

Şi e doar prima zi de vacanţă, ce mai fac până în toamnă?!

Cum aţi fi reacţionat voi în locul meu?

 

14 gânduri despre “Amintiri din prima zi de vacanţă

    • NICIODATĂ nu am plecat pe fugă şi ei să doarmă. Când a fost ceva urgenţă, l-am înştiinţat că cineva este pe drum şi trebuie să fug. Chestiune de câteva minute. Dar, niciodată nu l-am lăsat şi eu să merg undeva fără să anunţ. Mereu a venit cu mine sau l-am lăsat cu cineva!

      Cred că a fost foarte somnoros şi de aceea a reacţionat aşa!
      Plus că a luat el plăcinte pentru noi…… doar când îmi amintesc faţa lui şi reacţia, mă i-a cu fiori!

      O amintire straşnică!

      Apreciat de 1 persoană

    • Nu multe mi-au lipsit şi mie! Adrenalina însă nu mi-a dat voie să fac nimic. Doar să-l aduc în casă şi să văd ce şi cum a dus la această situaţie!

      Nici nu vreau să-mi mai fac scenarii de ce s-ar fi putut întâmpla!

      Apreciază

  1. „Bine” că nu i-ai descoperit dispariţia înainte să îl găseşti. LOL! Eu când îi pierd din vedere pentru câteva secunde, simt că trece o veşnicie şi că nu o să-i mai găsesc niciodată!!
    Vacanţă plăcută şi usoară, mămico! Mă bucur că te-am descoperit! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Bun venit la mine în căsuţă Denisa! Sper să-ţi placă ce găseşti pe aici 😉

      Cât despre ale mele trăiri…… nici nu ştii câte scenarii mi-am făcut azi-noapte!!! Mai bine nici nu m-aş mai gândi!

      Apreciază

  2. Ioooi! Nu vreau sa ma pun in locul tau. Bine ca nu s-a intamplat nimic. De acum va puteti amuza de moment :). Eu când eram mica dormeam foarte adanc si eram somnambula. Am plecat in scara blocului in toiul noptii la o vecina cu copii la care ma jucasem in ziua respectiva. Noroc ca s-a trantit usa si au auzit ai mei. Nu imi amintesc decat ca m-a trezit pe scari cand m-a strigat tata. Poate asa a fost si la el. Si eu ma incaltasem inainte sa ies, subconștientul lucrează. Mi-a trecut cu timpul si acum dorm foarte usor

    Apreciat de 1 persoană

    • Scenariile făcute de mine după păţanie nu sunt tare optimiste!!!!
      Încă mă minunez de ceea ce a făcut!
      Somnambul ca somnambul, dar a pus si plăcinte la pachet. Cred că era un pic conştient. Şi a făcut totul în cea mai mare linişte!!!

      Şi a lucrat şi în grădină. A avut treabă cu nişte pietre.

      Trebuie să mă adun şi să mă pregătesc pentru orice!

      Apreciază

  3. Vai si al meu la 3 ani ma ajuta in bucatarie. De fapt „ma ajuta” ca transforma bucataria intr-un camp de lupta. Mami strange intr-un colt, baiatul imprastie in altul. Tare curios mai e. In aluat il las sa-si bage manutele, il mangaie mai mult. La alte activitati nu il las. Sa-ti zic ca mi-a furat 2 chiftele crude? :)))

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred că mai mare foame îi era lui. De aceea a venit pregătit cu două bucăţi! Nu ştiam cum să reacţionez!

      Prea departe până la tine!! Mai bine îţi trimit eu, decât să meargă el data viitoare până acolo 😛

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s