Citește nebunia din trei cărți

Îmi este greu să găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima starea de spirit din acest moment. Cauzată de nebunia găsită în trei cărți diferite, cu trei autori diferiți, trei stiluri diferite și totuși aceeași nebunie cu altă pălărie.

Cumva, știu că am fost mereu fascinată de puterea unui scriitor de a scrie o carte. De capacitatea acestuia de a creiona personaje ce să ofere sens scrierii. Dar mereu m-am întrebat…. de unde inspirația?

Știu că sunt și scriitori ce o ard superficial cu ale lor cărți și tot au succes. Există loc pentru toți. Gândul meu merge către cei o ard mai pe ”deep shit”.

Mno și după ce am parcurs aceste trei cărți, zău că îmi vine să mă apuc de scris. Ca și cum nu aș șoca destul lumea din jurul meu, adică oamenii ce-i întâlnesc fizic și mă cunosc și din online. Ca și cum mintea mea nu ar fi deja o nebuloasă… asta mi-ar mai lipsi…. să scriu o carte :)))

Și eu râd. Căci de multe ori m-am găsit scriind cu gândul. Și clar inspirată din realitatea mea. Doar că, acolo mi se rupe filmul. Nu mă consider capabilă să ofer acces oamenilor în mintea mea și să le duc judecata. Deși pot zice că fac același lucru pe blog, o carte este altfel. Și nu pot scrie ceva ca apoi să pretind că este SF. Blogul îmi oferă ocazia să ofer doze mici, controlate. O carte….

Vezi! Vezi cum deja mă văd scriitoare?!

Mai lipsește să îmi găsesc pseudonim, să văd cum ascund manuscrisele de cunoscuți și banii de cont :)))))))))))))))))

Care sunt cele trei cărți?

Sunt ultimele trei cărți citite. Le voi dedica și articole separate, fiindcă sunt prea frumoase ca să nu aibă un loc doar al lor. Da, ultima mi-a pus capac. Din cauza ei acest articol…. picătura ce a umplut nebunia.

Prima a fost cea mai recentă carte scrisă de autoarea mea preferată, Agnes Martin Lugand- Găsește puterea să mergi mai departe. Nebunia a fost în doze mici. Acceptabile. Mă fascinează autoarea din cauza faptului că a fost psiholog. Și vreau să cred că se inspiră din toate poveștile trăite alături de oamenii ce i-a întâlnit în cabinet sau în afara lui.

Nu pot spune același lucru despre Guillermo Arriaga. Cartea ”Bivolul nopții” duce nebunia la un alt nivel. Ferească bivolul de așa ceva. N-ai cum să treci ușor peste așa lectură și în același timp să nu admiri ( dar, ADMIRI) scriitura autorului.

Și vine Verity. Credeam că Ocean Vuong a scris o carte tulburătoare. Dar Verity este ză top. O nebunie curată. O comoară. Am înjurat, m-am enervat și tot am citit tot. Cum să poți scrie așa nebunie?! De unde să ai așa minte și inspirație?!

Musai să pun un citat:

”Un autor nu ar trebui să aibă niciodată îndrăzneala să scrie despre el însuși decât dacă este dispus să străpungă fiecare strat de protecție dintre el și cartea sa.”

Poate așa înțelegi de ce sunt atât de fascinată de munca unui scriitor. Dacă ți s-a părut interesantă cartea Pacienta tăcută,vei adora Verity.

Poți scrie despre nebunie fără să o trăiești?

Da, poți. Dar impactul nu este același. Și un nebun va ști cel mai ușor să facă diferența.

Am observat că cele mai bune cărți sunt ori inspirate din viața autorului, ori au multă muncă de cercetare în spate. Ca și cum un actor se pune în pielea personajului atunci când joacă pe scenă sau într-un film, și încearcă să facă o treabă cât mai bună pentru a impresiona, așa cred că fac și autorii buni. Nebuni. Genii. Dar buni.

Ai fi surprinsă să afli că mulți scriitori au scris capodobere în momentele cele mai grele, mai nebune ale vieții lor. Și tocmai aceste capodobere i-au scos la liman.  Cel mai cunoscut exemplu fiind J.K. Rowling, autoare seriei Harry Potter.

Gata. Mi-am scos și această idee din minte. Atât de mare a fost impactul celor trei cărți citite, încât nu am mai avut răbdare să scriu separat despre ele. A fost musai să scot nebunia din mine, ca să nu scriu nebunii când voi scrie recenziile acestora.

Tu ce părere ai despre munca unui scriitor? Cum crezi că acesta ajunge să scrie o carte bună?