Recenzie Găsește puterea să mergi mai departe

Până acum, Agnes Martin-Lugand este singura autoare de la care am citit tot ce a publicat, asta dacă nu pun la socoteală cărțile citite de la autori ce au publicat o singură carte. Recenzie Găsește puterea să mergi mai departe era musai să ajungă pe blog, fiindcă merită, fiindcă mi-a plăcut ce am citit, fiindcă surprinde.

Celelalte cărți ale autoarei le-am curprins aici – Cărţile scrise de Agnes Martin-Lugand

Detaliile oficiale ale acestei cărți:

”Nu încetam să-mi pun această intrebare de când plecasem de la spital. Oare viața ne-a fost dată peste cap în mod iremediabil? Nu va mai fi niciodată ca înainte? Ce ciudată, această separare între înainte și după! Viața dinainte de accident și viața de după accident – clar diferite una de alta.

Deși totul se întâmplase recent și ne lipsea perspectiva oferită de trecerea timpului, simțeam deja că pierduserăm ceva. Ceva esențial. Nu reușeam să spun exact ce anume. Eram într-o ceață totală. Nu vedeam nimic în viitor. Nicio speranță. Nimic. Doar vid. O umbră plană de-acum asupra vieții noastre, în casa noastră. Și îmi era teamă. Însă trebuia să controlez această teama, s-o înăbuș, s-o îndepărtez, nu-mi permiteam să mă las înghițită de ea… ”

Cartea o poți comanda spre citire de aici!

Recenzie Găsește puterea să mergi mai departe

Ava este cea care ne duce cu ea de-a lungul cărții. De-a lungul cărții aflăm cum reacționează ea, cum gândește ea, cum se raportează ea la ceea ce are în jur, cum își găsește puterea de accepta ce se întâmplă și cum merge mai departe.

Ava este căsătorită cu Xavier. Ea deține o galerie de artă, el este medic veterinar. Împreună au doi copii și multă dragostea pentru tot ceea ce au clădit împreună. Se iubesc, se sprijină unul pe celălalt, se completează.

Și apare neprevăzutul. Un accident. Apare Sacha și Constance. Apare vina. Frustrarea. Dorința de a fugi de tot și toate. Apare delăsarea.

Și totuși apare și puterea de a merge mai departe. 

Ceea ce m-a surprins în această poveste a fost modul în care s-a așezat povestea. Modul în care autoarea a ales să meargă personajele mai departe. Pot să zic că am fost surprinsă. Și un pic contrariată. Căci până acum nu mă gândeam să existe această opțiune. Adică există, dar prea puțini oameni acceptă această opțiune.

Pentru mine cartea este confirmarea faptului că Agnes Martin-Lugand într-adevăr reușește să găsească în fiecare carte publicată o altă abordare. Un alt final. Un alt subiect.

Povestea în sine nu mi-a dat prea mari emoții sau palpitații (dap, am citit și cărți intense), și totuși m-a captivat și m-a ținut în filele sale până când am citit tot!

Nu am citate preferate, căci cartea toată este un ”paragraf” de cuprins. Unul mai lung ce-i drept. Am însă câteva întrebări la care poți găsi o variantă de răspuns în carte:  ”Cât de mult poți iubi un om?” / ”Cât de multe i-ai tolera omului ce-l iubești?” / ”Cât de mult de iubești pe sine?” / ”Cum treci peste dezinteres?” …

Crezi că te-ar putea surprinde această carte?