Am curajul să fiu vulnerabilă

Am curajul să fiu vulnerabilă și să îmi arat furia și frustrarea pură, ca urmare a unui eveniment extrem de neplăcut trăit de mine azi.

Vreau să te avertizez că materialul video conține un limbaj licențios ce te poate afecta. L-am filmat la câteva minute după incident și este emoție pură. Te rog să  nu îl vizualizezi dacă ești o persoană cu vârsta sub 18 ani sau ești o persoană mai rezervată/pudică.

Scopul acestui articol este unul terapeutic pentru mine și inspirațional pentru tine sau pentru cineva apropiat ție.

Clipul este mai jos și este cu restricție de vârstă!

Nu îmi este rușine de limbajul avut.

Nu este ceva ce să mă reprezinte, însă în circumstanțele date eu consider că am reacționat cât am putut de bine. Oricum a fost mult mai bine ca în trecut. Din cauza unor astfel de oameni, de dobitoci, de cretini, mi-am ascuns corpul mult timp.

Azi, în timpul alergării pe un traseu ce l-am parcurs de sute de ori, la ora 8 dimineață, cu oameni în jur, într-o zonă centrală, un bărbat aflat pe bicicletă m-a lovit peste fund.

Când s-a întâmplat ceva asemănător eu fiind copil…….

Credeam că eu sunt de vină.

Că din cauza mea se întâmplă.

Că am un corp ce trebuie ascuns.

Că am o atitudine ce poate provoca.

Și, de fiecare dată înghițeam în sec, îmi ascundeam emoțiile și furia, mă încordam maxim și interiorizam tot. Încercam să scap cât mai repede din situația respectivă. Să mă ascund. Să nu mai fiu văzută.

Am avut nevoie de extraordinar de multă muncă cu mine și de mulți ani pentru a-mi conecta în primul rând mintea la corp și de a-mi aprecia corpul pentru ceea ce este.

ACUM,

În primă fază am fost amorțită. Emoțional și fizic. Nu am avut nici o reacție. Am continuat să alerg, în timp ce el a prins viteză pe bicicletă.

Apoi a început să încetinească și să se uite în spate iar furia mea a intrat în acțiune. I-am arătat degetul din mijloc. Fără să mă gândesc că-l provoc. Dacă se întorcea la mine, eram mai mult decât turbată și gata de atac.

A continuat să meargă la o distanță considerabilă în fața mea, furia mea creștea.

Am ajuns în apropierea lui având diferență de nivel – eu eram jos pe mal, el era mai sus. Nu ajungeam la el decât dacă escaladam. Aspect ce nu m-a oprit să încep să urlu pe el. Am urlat cât am putut de tare, întrebându-l dacă așa s-a simțit mai bine. ”Te-ai simțit mai bine dobitocule?”

Am urcat scările, am scos telefonul, i-am făcut poză și a luat-o în sens opus.

Nu știam ce să fac cu mine și tăvălugul de emoții puternice. Dacă mă opream sigur m-ar fi cuprins. Așa că am continuat să alerg. Alternând cu mers alert, cu plâns, cu furie, cu vorbit cu sora mea, cu prietena mea bună… doar doar să ies cumva bine din energia negativă ce m-a cuprins.

O palmă peste fund

M-a uimit reacția celor apropiați. Ce încă o dată au diminuat ceea ce s-a întâmplat. NU este normal.

Treci peste!

Nu ești prima și nici ultima!

Ce rezolvi dacă scrii despre?!

Vor râde de tine dacă scrii….

Nu există proceduri pentru astfel de situații. Nu există o formulă care să  mă liniștească când apar emoții puternice.

Există doar prezență. Mi-am dorit să fiu ascultată și să îi simt pe cei dragi mie că-mi sunt alături. Atât. Și într-o oarecare măsură mi-au fost.

DAR, dacă n-aș fi cum sunt, dacă n-aș fi muncit atât cu mine…. acum poate mi-ar fi iar frică să ies din casă, acum poate aș fi căzut iar în capcana mâncatului emoțional, acum poate mi-aș fi ascuns iar corpul….

REFUZ!

Habar nu am ce aș fi făcut dacă l-aș fi ajuns. Dar FURIA din mine sigur n-ar fi dus la ceva bun pentru niciunul din noi. Atunci doream să-l fac să sufere. Sigur l-aș fi lovit. Și acum simt prezența furiei în mine când îmi aduc aminte. Clocotește încă.

Și totuși….

Când mor anual sute de femei din cauza abuzului domestic, cum să am pretenția ca cineva să mă apere în urma unei palme peste fund?! Fuck….

Poți să-i explici unui astfel de om că nu este în regulă ceea ce a făcut? Nu cred.

Poți să-i explici copilului tău ce ți s-a întâmplat fără să a diminua sau exagera? Da.

Poți să îți vezi de viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Poți, dar nu recomand asta nimănui!

Poți preveni astfel de momente? Nu.

Poți să te pregătești din timp? Nu.

Poți să înveți cum să gestionezi astfel de situații? Da.

Sunt puternică dar asta nu înseamnă că sunt stană de piatră.

Simt. Sunt om, nu robot. Am emoții ce mă pot ajuta și emoții ce mă pot distruge. Depinde de mine ce fac cu aceste emoții. Am puncte slabe și puncte forte. Trecutul este punctul meu slab. Prezentul este punctul meu forte. Și foarte aiurea este când realizez că mai am mult de lucrat cu trecutul pentru a-i oferi și mai multă putere prezentului.

O palmă. Trebuia să fie un pumn în stomac? Sau un picior în fund? Sau un pumn în cap?

Sau o palmă peste fund este kinky și ar trebui să mă bucure că înseamnă că arat bine chiar dacă vine de la un străin?!

REFUZ SĂ TOLEREZ ASTFEL DE COMPORTAMENTE!

Refuz să le mai trec cu vederea.

Refuz să vorbesc în șoaptă și doar cu apropiați.

Am curajul să fiu vulnerabilă și să nu las frica să mă domine!

Asta înseamnă că mi-o caut cu lumânarea sau că ațâț?

UPDATE:

Am ieșit la alergat în ziua următoare. Într-adevăr am avut companie și mi-a prins tare bine. Însă am găsit în mine o putere fantastică, ce mă face acum să merg înainte cu încredere. Toamna pentru mine în ultimii ani a fost o perioadă plină de provocări, din care de fiecare dată am avut ceva uriaș de gestionat și ce m-a ajutat enorm în dezvoltarea mea ca tot!

Sentimentul de azi…