Într-o lume ideală fiecare om ar activa într-un mediu în care toate să meargă ca pe roate, atât la muncă dar și acasă – să simți că faci parte dintr-o ”echipă” și că tu îți vezi de rolul tău, de locul tău, de activitatea ta.
În lumea în care trăim fiecare om activează în medii atât de încărcate încât eu sincer mă minunez de cum pot suporta unii oameni atâta, de cum încă n-au clacat psihic….
Presiunea sau dorința arzătoare de a face ….. de a avea …… de a reuși …… de a demonstra……
A fost o perioadă în care tot scriam pe aici că sunt obosită.
Făceam enorm de multe, cu drag și cu entuziasm, dar senzația la final de zi era de oboseală. Mă simțeam grea, mă simțeam lentă în gândire și simțeam că trebuie să fac și mai mult, mai bine, pentru că sunt prea lentă și nu fac ceea ce trebuie. Când am clacat a fost dureros, a fost greu și m-am speriat de-a dreptul.
Oboseala nu a mai fost oboseală…. și când am auzit cuvântul ”Epuizare” n-am mai avut nici energie ca să neg….
Doar pentru că fac ceea ce îmi place nu înseamnă că oboseala nu mai există!
Știu că mai sunt persoane ca mine, care au trecut prin asta, care trec prin asta, care bănuiesc că ar putea fi asta acum în viața lor. De aceea scriu aceste rânduri. Ca să se inspire din cele scrise și să schimbe ceva până când nu este și mai greu să schimbe ceva.
Cum adică ceva nu funcționează bine dacă simt stres, oboseală sau nu-mi ajunge timpul?!
Ca și cum nu ar fi de ajuns faptul că efortul este prezent constant în ceea ce facem, mai facem și greșit?!
Păi,
da.
Mai ales dacă stresul, oboseala sau lipsa timpului sunt la simțite la ordinea zilei!
Și știi care este partea mai grea din punctul meu de vedere?
Nu să accepți că faci ceva greșit, ci să găsești ceea ce faci greșit pentru a putea corecta …. și mai ales corectarea în sine! Tulai!
”Și când nu mai poți, mai poți un pic”
De câte ori ai simțit acest îndemn ca motivare și de câte ori l-ai simțit ca presiune pentru a continua să faci?
Cum îți dai seama că ceva nu funcționează bine?
Când îți dai seama? Ce faci apoi?
