33/52 Priveliștea de duminică dimineața

În această duminică dimineața nici nu s-a pus problema de alergare. Maxim am urcat la înălțime pentru a face poza de mai jos și apoi m-am pus la povești cu oamenii faini veniți la reuniunea de familie din Bistrița Năsăud- Lechința.

Atât de pline au fost zilele de sâmbătă și duminică, încât apuc să scriu doar luni aceste rânduri.

Și nu este ca și cum aș fi apucat să citesc din cartea ce se vede în poză… deși cred că mi-ar fi picat bine un 10 minute de lectură în acea dimineață de duminică. Însă oamenii care mă așteptau jos la cafea erau mult prea faini ca să nu profit de fiecare moment alături de ei.

M-am gândit la alergat?

Normal.

La un moment dat mi-am și făcut o idee de traseu pe unde as putea încerca o alergare. Și sigur mi-ar fi prins bine, la fel ca și cartea. Dar de data aceasta am luat în calcul oboseala. Trezitul cu noaptea-n-cap sâmbătă dimineața, drumul de 4 ore cu mașina, activitățile cu familia numeroasă din cursul zilei și pusul la somn aproape de miezul nopții nu ar fi fost tumna bune pentru alergare și restul activităților de duminică

Odihna este la fel de importantă ca și mișcarea!

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.