Nu mă amăgesc crezând că pot trăi la nesfârșit fără să mă implic în situații conflictuale care ne privesc pe toți – la modul general vorbind. Dar …..
Dezbină și cucerește.
Asta îmi vine mie în minte acum.
Plus enorm de mult stres și frustrare.
Și cu multă respirație și acceptare a lucrurilor care nu le pot eu controla.
Sunt obosită și sătulă de acest subiect.
Și culmea că nu văd nimic rău în ceea ce s-a întâmplat. O schimbare este necesară. Dar nu va fi soluția și salvarea visată de mulți. Și de acolo se pot ivi alte și alte și alte discuții și lupte.
Plus că această situație nu este una definitivă.
Nu este ca și cum alegerile noastre de acum sunt ireversibile.
Sunt doar un pas. Bun sau rău, cum e el, este un pas.
Cum este și pasul în procesul de dezvoltare personală.
Cum este și pasul din timpul lecțiilor oferite de viață.
Cum este și pasul de după furtună.
Cum este fiecare pas al vieții noastre.
Văd enorm de multă revoltă în jurul meu.
Și fiecare este îndreptățit să fie revoltat.
Dar cu ce scop? Ce obținem când ne revoltăm până în punctul în care riscăm să pierdem controlul? Cine are de câștigat? Cine are de pierdut?
Ce fac eu și ce îndemn pe oricine mă întreabă să facă?
- Mă informez, mă documentez, întreb și discut cu oamenii din jur pentru a avea o mai mare imagine de ansamblu a situației
- Mă calmez și mă concentrez și pe viitorul imediat ca să nu las nervii să cuprindă
- Nu-mi pun nici acum și nu-mi voi pune niciodată speranța/încrederea în politică pentru a îmbunătăți nivelul de trai al unei țări
Ca să pot face bine, EU trebuie să fiu bine.
Ai perfecta dreptate.