Această dimineață a fost una cu multă oboseală adunată din mai multe nopți ale acestei săptămâni cu somn întrerupt de „îndatoriri” de mamă. Apoi a fost oboseala psihică prezentă- cumva s-a strecurat în buzunare și mă apasă la fiecare pas.
Tocmai de aceea azi muzica a fost indispensabilă, ca să facă zgomot care să-mi acopere zgomotul gândurilor mult prea aglomerate și dornice de „afirmare”.
Săptămâna aceasta a fost un exercițiu de răbdare, calm și diplomație.
Iar alergarea din această dimineață mi-a provocat cel mai mult….. plămânii.
Să îmi reglez respirația, să nu las mintea să mă oprească dar nici să o iau la fugă până rămân fără aer… greu …
Am ieșit însă la alergat conștientă că azi voi negocia cu mine și că îmi va fi greu. Și sunt mândră de mine că am ieșit… tentația de a nu face nimic este puternică, dar mă conving mereu că merită să fac acest efort… eu merit!
