Sau, cum să alergi lejer 10km. Sau să ai puls 170. Sau să faci duș după alergare prea repede și să te mănânce pielea în zonele în care „frigul” și-a pus amprenta și tu nu știai….
Cam așa poate fi rezumată priveliștea din această duminică dimineața.
Dar, pe lung, azi m-am trezit cu un chef extraordinar de a ieși la alergat. Și mi-am și setat 10km ca distanță și să ajung în centru înainte să se stingă luminițele de Crăciun. Și am atins ambele obiective.
Ceea ce nu credeam că voi face, este să ating un prag nou ca timp pentru alergarea de 10km. Și este cu atât mai mare supriza cu cât nu am simțit fizic efortul depus pentru acest timp, care este unul wow pentru mine.
Da, după 5km am început să mă uit la timpul fiecărui km de alergare, iar la km8 am zis că dacă am reușit până acum să fiu sub 7minute/km atunci mai pot trage un pic. Începusem să obosesc și simțeam că încetinesc. Ultimul km m-a stors de energie, dar a fost o energie care mă apăsa, așa că acum cine crezi că este plină de viață?!?!
♀️ ♀️ ♀️
