Drogheria este magazinul în care se vinde articole de parfumerie şi toaletă, precum şi unele produse farmaceutice. Aceasta este definiţia de pe site-ul dexonline.
Pe lângă toate aceste produse, majoritatea magazinelor de acest gen s-au diversificat. Şi prezintă muuuuulte produse dedicate femeii. Chiţibuşuri 😛
Acuma, întrebarea dificilă este următoarea:
Vizitezi drogheria cu copilul?
Eu de mult timp nu am mai fost într-un asemenea magazin. Ultima dată mi-am făcut aprovizionarea şi vi-am povestit aici Mama, femeia şi bugetul pentru machiaj. Dar atunci am fost singură în hoinăreala mea. Fără copii.
De ce ai vrea să duci copii după tine, într-un magazin plin cu produse sensibile?!
Am asistat azi la o scenă într-un magazin de acest gen. Şi am rămas mută. Apoi am analizat situaţia şi vă povestesc ce impresie mi-a lăsat această păţanie. Ce lecţie am primit.
La drum cu doi copii, spre drogherie
Fetiţa de 3 ani şi băiatul de 7 ani. Pornim spre drogheria din apropiere, pentru a cumpăra unele produse necesare. Magazinul nu este departe şi nu este prima dată când îl vizitez.
Ultima tentativă de shopping în acest magazin a eşuat. Copiii fiind cu mine, nu am reuşit să mă concentrez pe ce îmi trebuia să cumpăr. Şi am renunţat.
Acum aveam alt plan. Ştiam sigur ce-mi trebuie. Fetiţa o ţin în braţe. Băiatul de obicei ascultă şi nu cotrobăie dacă îl rog frumos. Cum să primeşti copii în vizită?
Ajungem la destinaţie
Mi-am pus în aplicare planul şi totul mergea bine. Cu mici scăpări din partea băiatului. Care încerca testere de pudră. Sau fard. Nu ţin minte exact ce era. Dar a încetat după ce l-am rugat frumos.
Magazinul nu este mare
Este relativ mic. Nu încap multe persoane în el.
Cât timp eu rugam vânzătoare să mă servească, au mai apărut alţi clienţi. Două doamne mai în vârstă. Urmate de două mămici cu patru copii. Ei, la vederea copiilor, vânzătoare s-a schimbat la faţă!
Doi copii mai mici de trei ani şi două fetiţe de vreo 7-8 ani. Şi două mămici care vroiau să cumpere repede, să vadă tot şi să se facă auzite.
Şi începe distracţia
Vânzătoarea m-a lăsat baltă, pentru a le urmări pe mămicile cu copii. Şi eu mă uitam la ele. Că oricum nu mă puteam desfăşura cu ai mei după mine.
-Vă rog frumos să nu-i lăsaţi să pună mâna peste tot.
-Sunt copii, nu fac nimic rău.
-Dar dacă distrug ceva, plătiţi dumneavoastră?
-Da, plătesc eu. Dar patroana dumneavoastră ştie cum vă comportaţi cu clienţii?
-Eu sunt patroana. Şi v-am rugat să nu lăsaţi copii să pună mâna peste tot. Să distrugă ceva. Sunt păţită. Dacă doreaţi să vedeţi ceva în magazin, una dintre dumneavostră putea sta afară cu copii. Şi apoi schimbaţi.
-Dar nu am venit să stau afară cu copii. Am venit să văd ceva. Şi nu-mi place atitudinea dumneavoastră.
-Nu vă învăţ eu cum să vă educaţi copii, dar nici nu vă permit să-i lăsaţi să distrugă produse. Doamna cum poate ţine fetiţa în braţe? (şi arată spre mine). Ştiţi ce, vă rog să poftiţi afară. O zi bună să aveţi!
-Cum adică?
-Aşa bine. Pot să-mi aleg clientela. O zi bună să aveţi.
Dialogul minune. Am rămas mută. Nu ştiam ce să zic!
Nu am zis nimic. Mi-am văzut de treabă. Pe moment nu ştiam cui să-i dau dreptate. Dar mămica nu s-a lăsat. După ce a ieşit cu copii, s-a întors singură să-i mai zică încă o dată femeii că nu i-a plăcut cum a fost tratată. Şi s-a lovit de aceleaşi replici.
Voi cum aţi fi reacţionat?
Este greu cu un copil la cumpărături. Ştiu din experienţa proprie. Însă, nici nu pot condamna atitudinea vânzătoarei/patroanei. Un copil este curios din fire, darămite mai mulţi. Şi să te trezeşti cu toţi cotrobăind peste produse, nu cred că este tocmai plăcut.
Aş fi preferat să nu fi fost acolo în acel moment. Nu a fost o scenă pe placul meu.
Pe viitor, voi adopta acelaşi plan pe care l-am avut azi. Asta în cazul în care nu voi putea fugi singură la cumpărături.
O singura data mi-a atras cineva atentia, dar nu ca ar murdari vitrina ci sa nu dea cumva cu manuta si sa se raneasca. (ma rog, nu avea in ce, dar macar a fost subtila) :)))
Da vizitez drogheria cu cel mic, dar in general merg cu sotul si il tine de mana. Nu il las sa atinga una alta dar se intampla sa mai pune si el degetelul pe o vitrina. Insa nu am avut parte de neplaceri din partea personalului pana acum. Inteleg ca nu e placut nici pentru ei, dar totusi…. sunt copii! De daramat nu a daramat nimic pana acum ca sa fiu nevoita sa platesc paguba. 😀
Eu pe sot nu-l pot duce dupa mine 😛 Mai ales in drogherie. M-ar astepta la masina sau in fata magazinului, cu copiii cu tot.
In situatia relatata in articol, magazinul avea toate produsele expuse si neprotejate de vitrina. Asa ca era la indemana copiilor sa testeze orice 🙂
Este foaaaaaaarte greu cu un copil la cumparaturi…cel putin cu al meu 🙂 dar cu rabdare incercam sa rezolvam aceste probleme, cu speranta ca ne vom intelege mai repede cu ea :))
Atâta timp cât este voinţă, orice se poate remedia 😉
Intr-adevar, cum ai spus si tu, as fi preferat sa nu fiu acolo in acea situatie. E drept ca cei mici nu stiu ce fac si nu-i poti invinovati pentru asta, insa atitudinea vanzatoarei clar nu a fost una ok. Pana la urma daca se strica ceva responsabilul platea. In cazul asta chiar isi va pierde din clienti…
Mulţumesc 😉 Sper să ţin minte mereu să am un plan de acasă.
Mulţumesc 😉
Eu nu am curajul sa merg cu piciul de 2 ani in magazine de acest tip. Si in supermarket abia il tin cuminte in cosul de cumparaturi.
Da, eu sunt tare bună prietenă cu coşul de cumpărături. Acolo o pun pe prinţesă. Şi de obicei rezistă. Până la casă. Unde parcă se transformă într-un Tarzan feminin. 🙂
De voie de nevoie vizitez orice magazin cu ei dupa mine. Mi-e dor sa plec singura la cumparaturi.
Încă e mică prinţesa ta. Şi este ca o păpuşică 😉 Mai ai timp, vorbim mai încolo 😉
Eu merg la cumparaturi cu copiii, dar fetita de 2 ani jumate, ori o tin in brate,ori merg cu trotineta. Nu o las sa cotrobaie sau sa puna mana pe produse, eventual ii cumpar ceva ce cred eu ca i se pare interesant si i-l dau in mana.
Să-ţi trăiască copiii. Clar eu am nimerit într-o zi proastă 🙁
Nu știu cum aș reacționa într-o astfel de situație. Nu am copii încă (din pacate :(), dar nu cred că aș mai fi călcat pe acolo. Oricum, de regulă îmi fac cumpărăturile de acest gen din hypermarket/dm/avon. Deci nu cred că aș avea mari probleme, mai ales că văd în permanență mămici cu pitici în magazine.
Oriunde am merge cu copiii, trebuie muuult mai multă atenţie la ce este în jur. Iar magazinele sunt un fel de test al răbdării 😉
Daca stiu ca am copii neastamparati nu as merge cu ei acolo.
Aşa zic şi eu! Dar unii părinţi nu-şi văd copiii ca fiind neastâmpăraţi.
Sunt pe dinafara la acest capitol, nu sunt mamica si nu pot sa inteleg cum af si reactionat intr-o situatie de genul pana nu voi trece prin ea, insa cred ca as fi optat pentru varianta de a merge singura la cumparaturi, cel putin cand copiii sunt inca mici si pot deveni neastamparati si distruge unele lucruri, din neatentie.
E bună alegerea aceasta. Cea mai sigură şi uşoară.
Dacă stai să privești din perspectiva patroanei, gândește-te că e munca ei, sunt banii ei investiți acolo. Nu poate trece la pierderi toate acele lucruri. Posibil ca acele mame să mai fi venit altădată acolo și să fi provocat daune. Nu zic că a fost prea frumoasă atitudinea patroanei, dar cumva o înțeleg.
Din punctul meu de vedere, ca mama, aș spune că (1) când erau mici copiii, dacă mergeau cu mine la cumpărături, le spuneam din start că avem o lista de cumpărături, că nu au voie să atingă produsele, că vor primi fiecare câte ceva / își vor alege ceva, (2) dacă este vorba de produse de uz feminin, nu știu ce ar face un copil acolo decât să se plictisească de moarte și logic că ar ajunge să atingă chestii colorate, pufoase etc, ar pune mâna…din nou ajung la ceea ce am spus mai sus: aș discuta cu ei de acasă.
Cred că nu trebuie să considerăm că e un mare bau-bau mersul cu cei mici la cumpărături, dar un pic de discuție în avans ar trebui avută. Depinde mult de atitudinea părintelui, aș zice eu.
Foarte frumos spus. În situaţia dată, cel mare a înţeles, el fiind mai în vârstă. Iar pe cea mică am ţinut-o în braţe, nefiind sigură dacă pot conta pe ea. Cred însă că şi cum îi obişnuieşti, aşa se formează.
Mulţumesc mult pentru gândurile aşternute la subiect!
Wow… pe bune?! Te cred ca ai ramas muta de uimire cand ti-a trantit pur si simplu acele vorbe…
Nici eu nu stiu cum as fi reactionat, dar cu siguranta nu m-as mai fi dus in viata mea in acel magazin si ii faceam si o postare pe facebook (cu poze magazinului) unde scriam pățania!
Vorbele nu mi le-a trânti mie. Eu am fost martora situaţiei. Şi postarea pe FB cred că ar fi stârnit doar extremele.
Eu nu am copii, dar clar nu as merge la shopping de produse cosmetice cu ei. Copiii sunt neastamparati, nu au deloc rabdare, eu zic ca nu e un loc potrivit pt ei. Daca nu ai cum sa mergi singura mai bine comanzi de pe net. Iar patroana si avea dreptate si nu, dar clar nu se merge la shopping cu cei mici. Eu am mai vazut cazuri si sunt si unii parinti iresponsabili de ii lasa pe copii de capul lor prin magazin in timp ce el/ea se uita la ceva.
Dar asta e doar parerea mea. Eu una nu mi-as luat copilul/copiii cu mine!
Eu i-am luat. Dar am încercat pe cât posibil să gestionez situaţia astfel încât nimeni să nu aibă de suferit. Şi eu sunt mulţumită de cum a ieşit.
Depinde însă şi de fiecare persoană în parte!
Fiecare mamă își cunoaște copilul și știe ce-i poate pielea. 🙂 Nu stiu ce sa zic, copilul e de la natură curios, dar ar trebui avertizat că în acel magazin nu are voie să pună mâna pe nimic. Până la urmă cred că nu sunt de acord cu atitudinea vânzătoarei, dar o înțeleg. Am asistat la scenele unor copii în magazine alimentare. Atunci s-a văzut că mamei îi era rușine. Hm, chiar nu știu ce as face. Nu, dacă îmi știu copilul neastâmpărat nu intru în drogherie cu el. 🙂
Tocmai! Şi ai mei erau neastâmpăraţi, dar mi-am făcut un plan pentru a putea trece cu brio peste moment. Cumpărăturile spontane nu sunt pentru noi!