Această carte ciudat de frumoasă mă aştepta de câteva zile să o citesc. Am tot amânat citirea ei, fiindcă sunt genul de om care nu lasă o carte din mână până nu o termină de citit. Îşi pierde din farmec dacă-i citită în reprize, părerea mea 😉
Mă aşteptam la cu totul altceva, asta datorită istoricului autoarei. Ioana Chicet-Macoveiciuc m-a cucerit definitiv şi irevocabil cu romanul ” Miercuri respirăm”. Am scris despre el în acest articol: Miercuri respirăm-Romanul mămicii moderne.
Dar acest nou roman, „Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni” este altceva. Mie mi se pare că este scris în alt stil, mai ciudat pentru mine. De aceea am numit-o cartea ciudat de frumoasă. Este frumoasă, fiindcă are farmecul ei.
Trebuie doar să fii deschis la nou.
Altfel de fir narativ
Partea din impresia de ciudat lăsată mie, se datorează firului narativ.
Totul este prezentat de autoare, nu sunt impresiile persoanajelor, ci percepţia autoarei asupra poveştii de viaţă a personajelor. De aceea îmi era greu să leg logic (unii zic că logica nu are ce căuta în romane, eu zic invers) unele pasaje, fiindcă păreau impersonale.
Aflăm mai multe detalii despre aproape fiecare personaj care apare în peisaj. Povestea se desfăşoară în trecut, în prezent şi viitor. Începe cu prezentul, apoi merge în trecut, se gândeşte la viitor, apoi iar în trecut. Prezentul este cel care încheie cartea, dar acţiunea s-a desfăşurat peste ani, mulţi ani.
Te poţi pierde în detalii, dar ele fac diferenţa. Fără ele nu înţelegi nimic.
Greu să fac o legătură cu povestea
Personajul principal este Oana, o fată obişnuită, cu un păr neobişnuit. În mintea mea, după descrierea autoarei, ca fizic o asemănam cu o prinţesă neînfricată şi roşcată din desene animate. 😉
Da, cam asta fac eu. Caut corespondent în fiecare personaj din fiecare carte citită. La fel am făcut şi acum. Nu vă zic corespondenţii mei pentru personajele acestei cărţi, vă las pe voi să vă folosiţi imaginaţia.
Îi găsiţi pe Oana, Andrei, Lola, Cristian, Ioana, Mica, Speranţă, Sfânta Sacoşă…….. Toţi fac parte din viaţa Oanei. Vedeţi care în ce moment apare şi ce impact au asupra ei.
De ce a fost greu să fac o legătură cu povestea?
Pentru că sunt acum destul de matură şi stabilă emoţional încât să nu mai pot înţelege de ce iubeşte femeia atât de tare un om. Un bărbat. Sunt în punctul în care toată dragostea mea se revarsă asupra copiilor. Ceea ce personajului principal i-a lipsit, şi nu pot înţelege cum sau de ce.
Da, pot înţelege dragostea pasională, doar am trăit, pot înţelege când iubirea aceea nebună te dă peste cap şi mătură cu tine pe jos, doar am trăit. Dar nu pot înţelege obsesia, aceea care ţine mult prea mult şi îţi afectează viaţa.
Îmi este greu să scriu despre carte, fără să dau prea multe detalii. Nu vreau să se piardă din farmecul ei, având un mister în juru-i.
Sfârşitul schimbă tot!
Am mai citit o carte de aceste gen, Cartea cu final neaşteptat , dar aceasta nu se compară. La acest sfârşit nici nu visam. Deşi de câteva ori am fost tentată să citesc sfârşitul, am zis să rabd şi să văd cum se aşază totul.
Eu sunt mulţumită că am citit-o, că am descoperit altă parte din autoare, că am descoperit că pot citi şi altfel de romane.
Am terminat-o de citit in dupa amiaza asta. Mi-a placut povestea, dar e departe de a fi un roman cu toate ingredientele sale clasice. Pacat ca nu face nicio referire la contextul social. Da, am vazut mame care si-au parasit copiii mici si sotul pt un alt barbat cu care au plecat peste mari si tari si au ramas cu acela. Am vazut mame care regreta ca au dorit un copil si o casnicie in care nu se regasesc, pt ca preferau o cu totul altfel de viata. Dar ca si tine, nu prea cred ca iubirea mai ramane la fel de vie si dupa niste ani, nu cred in iubirea-obsesie, ori daca e obsesie, vindecarea este la psihiatru… si n-am inteles de ce Andrei a trebuit sa moara. A fost sinucidere? A fost accident? a fost ca o pedeapsa a sortii? desi nu cred ca avea el vreo vina asa mare ca sa plateasca in asemenea fel…
Da, se poate sa nu fi inteles noi aceasta poveste. Fiindca nu am trecut prin astfel de iubiri. Dar am vazut foarte multe mame care au rezonat cu aceasta carte. Ma bucur ca si-au gasit intelegere in carte, poate asa au inchis vreun capitol ramas fara sfarsit.
N-am citit-o, dar recunosc ca ma atras nitel coperta ei de cand am vazut-o la tine pe Instagram. Cred ca eu m-as regasi 50% in cartea asta.
Sper sa o citesti si sa imi zici cum ti s-a parut <3
Am citit-o si o ador! Au trecut doua saptamani de cand am terminat-o si incă ma gandesc la Oana. Eu m-am regasit mult in Lola,dar de la un punct am trait ce a trait Oana.
Sa stii ca dupa ce schimb impresii cu cineva care a citit cartea, parca altfel vezi lucrurile. Dar tot nu m-a cucerit stilul impersonal de scriere, nu doar la aceasta carte. Ci in general!
Cartea asta este pe lista mea de ceva vreme, o sa o cumpar si eu curand, insa in libraria din orasul meu nu a aparut nici acum… Verific saptamanal. O sa o comand online la urmatoarea comanda pe care o voi face… ca vad ca astept degeaba sa o cumpar dintr-un magazin fizic.
Sunt curioasa si de impresiile tale de dupa citire. 🙂
Nu am citit-o inca dar urmeaza.
Astept si impresiile dumneavoastra 🙂