Fata pe care ai lăsat-o în urmă

A venit rândul acestei cărţi din colecţia scrisă de Jojo Moyes. Fata pe care ai lăsat-o în urmă.

Cartea este a patra citită de mine, şi mai am una de citit. Cumpărasem un set de cinci cărţi ale autoarei şi mă bucur că am ales această variantă. Altfel sigur mă opream după trei cărţi citite. Dar, hai mai întâi să vă zic despre carte.

Descrierea oficială

Franţa, 1916: Artistul Edouard Lefèvre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soţie, Sophie. Când micul orăşel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Edouard îi atrage atenţia noului Kommandant. În timp ce periculoasa obsesie a ofiţerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputaţia, viaţa – în speranţa de a-şi revedea soţul.

Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soţ, cu puţin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii. Declanşând în acelaşi timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simţit-o după tragedia suferită, precum şi speranţele viitoare la fericire.

Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărţite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc.

Fata pe care ai lăsat-o în urmă

Impresia mea despre Fata pe care ai lăsat-o în urmă

După ce am citit Seria înainte să te cunosc şi Ultima scrisoare de dragoste, pot spune că în cartea despre care scriu în acest articol am regăsit multe elemente din celelalte cărţi.

Acelaşi stil, aceeaşi combinare de fire narative şi de personaje auxiliare care ajută povestea să primească un contur. Ceea ce nu este un aspect negativ, doar că este ciudat.

A fost o carte greu de digerat. Subiectul a fost unul complex. Poate de aceea a fost nevoie de 461 de pagini. Cred că se putea şi cu un singur fir narativ, nu se complica atât de tare în detalii. Şi da, chiar mi-am dorit să aflu deznodământul primei părţi. Aceea este mai interesantă şi umbreşte parcă din parte a doua, care merge pe alt drum.

Este cumva un secol întreg rezumat la două poveşti legate de un singur tablou. Tablou ce poartă denumirea cărţii!

Coperta. Of, vai. O vei înţelege abia după ce parcurgi cartea.

Deşi se vrea a fi o poveste de dragoste, este mai mult o poveste despre luptă şi supravieţuire. Da, o poveste scrisă foarte bine, dar care nu s-a potrivit stilului meu de carte dorit spre lectură. Cred că avem destule poveşti tragice văzute în zilele noastre, astfel că îmi caut relaxare în paginile cărţilor.

Ceea ce am apreciat foarte tare la autoare, a fost documentarea făcută pentru scrierea acestui volum. Am înţeles acest lucru abia după ce am citit ultima pagină din carte, dedicată mulţumirilor.

Cartea de faţă este în mare măsură datoare excelentei lucrări ” Lunga tăcere: viaţa civililor din timpul ocupaţiei germane din nordul Franţei, 1914-1918, semnată de Helen McPhail […] Aş mai dori să-i mulţumesc lui Jeremy Scott [..] pentru sprijinul său generos şi competent în problema retrocedărilor[…].

A fost o lectură interesantă şi cred că a fost ceva inedit. Dar venind după alte trei cărţi citite ale autoarei, este altfel privită.

Citatul favorit din carte

Odată făcut pasul, nu mai e cale de întoarcere.

Pe cât de scurt, pe atât de profund. Şi este unul determinant în toată povestea.

Voi aţi citi această carte?

About adndefemeie

Carmen Alexa. Acesta este numele meu, a omului din spatele rândurilor scrise pe acest blog Sunt orădeancă, născută în ”86, căsătorită, mama a doi copii minunați. O femeie ce și-a găsit modalitatea perfectă pentru a-și canaliza gândurile și ideile- BLOGUL. Despre mine ⇢

View all posts by adndefemeie →

40 Comments on “Fata pe care ai lăsat-o în urmă”

  1. Intr-adevar, partea a doua pare mai putin interesanta citindu-o pe prima,. Curiozitatea te indeamna sa citesti fiecare pgina in parte si sa descoperi ce au cele doua parti in comun si unde se vor impleti.
    Mie mi-a placut tare mult, ca toate cartilelui Jojo citite pana acum, de altfel.

    1. Cred ca a contat si faptul ca am citit inainte ceva asemanator de la aceeasi autoaree. Poate de aceea mi s-a parut mai ciudata. Plus prima parte care aduce in fata vremuri sensibile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.