A trecut și băiatul meu prin experiența numită prima excursie fără părinți. Și am trecut și noi ca și părinți prin acest moment.
Și nu a fost atât de greu… dar nici ușor nu a fost.
Băiatul meu de 8 ani, a mers împreună cu colegii de clasă și doamnă învățătoare, într-o excursie de două zile. Da, a fost plecat doar două zile și nu ar trebui să fi fost atât de agitată. Dar a fost pentru prima dată când a dormit fără noi prin preajmă.
Trece timpul atât de repede… Prea repede! Mai ieri îmi băteam capul cu diversificarea și cu pamperși… Acum pleacă fără mine în excursie!
Dar hai să le scriu pe rând, că se adună toate trăirile și emoțiile, și nu mai iese nimic!
Pregătirea de excursie
Doamna învățătoare ne-a comunicat la începutul anului școlar, că ar dori să facă o excursie cu copiii și să o anunțăm dacă sunt doritori.
Traseul s-a dovedit a fi unul tare frumos:
- Țebea – Gorunul lui Horea
- Brad- Muzeul Aurului
- Hunedoara- Castelul Corvinilor
- Rezervația de zimbri
- Orăștie- Arsenal Park
- Alba Iulia- Cetatea Alba Carolina
Așa că, eu am avut timp să mă obișnuiesc cu ideea că va merge în excursie băiatul. Mai ales că el și-a exprimat această intenție. Doamna învățătoare mai organizase excursii pe mai multe zile cu clasa, dar băiatul nu a dorit să meargă. Și eu nu am insistat.
Și, în apropierea momentului excursiei, am primit instructajul. Un mic ghid pentru a ne ajuta să pregătim copilul și cu informații legate de traseu, cazare, servirea meselor.
Cel mai important punct din ghid- FĂRĂ telefoane sau gadgeturi.
Reușita acestor tip de activități se datorează în mare parte cadrului didactic. Care știe să se organizeze și care știe ce și cum să prezinte părinților.
Înainte de excursie
Aveam emoții. Emoții mari și multe griji. Dar încercam să le temperez.
Uneori îl mai întrebam pe băiat dacă nu are și el emoții. De fiecare dată zicând că nu are de ce să aibă emoții. Până am zis că dacă mai îl întreb de multe ori, sigur își va face emoții și atunci m-am scos.
L-am pregătit cât am putut eu de bine.
Mai ales pe partea de socializare. Să fie atent la doamna învățătoare, să nu se îndepărteze de grup, să nu vorbească sau să urmeze persoane străine, să aibă grijă ceea ce mănâncă, să zică dacă îl deranjează ceva…
Știi, s-a instalat paranoia mamicilor moderne! Îmi făceam fel și fel de scenarii. Și nu mă ajutau nici unele să mă liniștesc!
Ziua plecării
Era atât de entuziasmat copilul că pleacă în prima excursie fără părinți, că s-a trezit dimineața la 5,30. De parcă abia aștepta să plece de acasă sau că nu știu ce i-am fi făcut noi. Și era și agitat. Cred că atunci l-au cuprins emoțiile și pe el. Dar am făcut toți față cu brio acestor trăiri.
I-am pregătit micul dejun. I-am prezentat încă o dată planul excursie, i-am adus aminte de reguli și sugestii, i-am dat banii de cheltuială ( 35 de lei) și am plecat la punctul de întâlnire.
Cred că pe drum l-am pupat și l-am strâns în brațe cât pentru o săptămână.
Plecarea era programată pentru ora 7.
Un grup de copii entuziasmați de excursie în preajma unui grup de părinți cu stări amestecate.
Aceasta era priveliștea și starea în acea dimineață, în punctul de plecare. A fost greu până a urcat în autocar. Apoi nu mai aveam ce schimba. Ne încurajam unii pe alții că va fi bine. Că se vor distra, că trec repede două zile….
Emoții de părinte
Parcă s-a tăiat a doua oară ”cordonul ombilical”.
Prima dată a fost atunci când s-a născut și a venit în această lume. Acum, a fost ca și cum l-aș fi trimis să se descurce singur în lume. Da, se poate să exagerez. Dar simt că așa începe.
Apoi nu am avut timp nici să realizez că a plecat băiatul în excursie. Și că am doar un copil prin preajmă. Având o domnișoară ce mi-a ocupat toată atenția și un mic șantier în desfășurare- așa s-a ajuns la asta, timpul a trecut altfel.
Verificam mereu telefonul și activitatea de pe grupul clasei. Fiindcă dna învățătoarea ne ținea la curent și posta pe grupul clasei, poze și actualizări ale locației.
Uite câteva poze primite: – acestea sunt fără copii, nu-i pun pe blog 😛
Așteptări versus realitate
Ai crede că am dat fuga la shopping. Dar, în realitate, s-au dus bani și pe plătirea excursiei, dar aveam și șantierul în casă.
Ai crede că m-am relaxat. Dar, în realitate, grijile s-au dublat.
Ai crede că celălalt copil a fost mai liniștit. În realitate, a fost neașteptat de afectată fetița de lipsa fratelui. Mereu mă întreba dacă acum este pe drum spre casă autocarul.
Ai crede că și-a cheltuit toți banii de cheltuială în excursie, la prima oprire. În realitate, și-a cumpărat de la mai multe obiective vizitate, câte un suvenir.
Ai crede că face foamea în excursie. În realitate, dacă îi este foame, mănâncă ceea ce primește.
Ai crede că a petrecut toată noaptea treaz sau făcând pozne. În realitate, din cauza traseului și a activităților desfășurate, a adormit când s-a stins lumina.
Ai crede că nu se va descurca fără tine. În realitate, l-ai pregătit bine pentru când va fi cazul să îți arate că poate.
Prima excursie fără părinți, prin ochii lui
S-a bucurat când a ajuns acasă. A venit destul de târziu autocarul, a doua zi. Dar, a venit plin cu copii fericiți!
Băiatul meu a ajuns acasă, a mâncat, și-a desfăcut bagajul, a prezentat ceea ce a cumpărat (a venit cu rest de bani acasă), duș, schimbat de haine, somn.
Abia a doua zi am reușit să aflu detalii de la el. Nu multe, căci nu mai le ține minte pe toate. Dar, i-a plăcut!
Concluzia
Prima excursie fără părinți a fost una reușită!
Fain descris si detaliat. Prima mea excursie in afara tarii a fost in clasa a 9-a la Putna.
Imi imaginez grija parintilor, mai ales ca pe atunci nu existau atatea surse de telecomunicatie ca acum, nu au aflat detalii decat dupa intoarcerea noastra(3 zile a fost) acasa.
Tin minte si acum ca era inceput de primavara iar la Putna era iarna in toata regula. O poveste.
Cand a plecat copilul meu in cantonament cu colegii de dans, am stat linistita. Stiam ca o sa se simta bine din experienta pe care o traisem si eu cu ani in urma. Ma gandeam asa pentru mine..ea a plecat la 8 ani si eu la 16 :))
Foarte frumos! Încă nu am ajuns în afara țării, decât în câteva vizite scurte de cumpărături în Ungaria 🙂 Dar ccopiii nu au fost niciodată.
Încetul cu încetul ne facem curaj, pe când va fi nevoie să ne obișnuim cu ei plecați pe mai mult timp 😉
Foarte dragut. Imi dau seama prin ce emoții ai trecut. Felicitări, cel mai frumos lucru din viata asta e sa fii mama.
Ce frumos! Rar un profesor să interzică telefoanele. Majoritatea îi lasă cu ele, ca să poată ei să se plimbe liniștiți.
Daaa, acesta este un aspect ce pe mine m-a cucerit. Nici la scoala nu le permite copiilor sa mearga cu telefoane la ore. Si au inteles si parintii ca este spre binele copilului 🙂
Am emoții tot timpul când merge în excursie cu școala
Si eu! Si nu cred ca vor trece vreodata aceste emotii 🙂
ACEST ARTICOL IMI ADUCE AMINTE DE PRIMA MEA EXCURSIE ,FARA PARINTI,IN CLASA A IV-A,ATUNCI CAND AM MERS PENTRU PRIMA DATA IN BUCURESTI SI AM MERS LA CIRC.
Ma bucur ca am reusit sa va aduc aminte de prima excursie prin intermediul acestor randuri din articol 🙂
Nu îmi mai amintesc prima excursie fără părinți dar ma apuca emoțiile cand ma gandesc la copilu meu.
Va fi bine. Nici nu trebuie sa ne gandim ca va fi altfel 🙂
Prefer sa nu-mi amintesc pentru ca autocarul a derapat si a intrat in sant.Copii dar si insotitorii s-au speriat dar in afara de cateva vanatai nu au patit nimic grav.
Aoleu… nici nu vreau sa ma gandesc la aceasta varianta.
Inca nu am trait aceasta experienta, nici nu vreau sa ma gandesc cat de panicata o sa fiu cand o sa mearga si piticul meu in prima excursie.sper sa imi pastrez capul pe umeri si sa nu ma panichez la model extrem
Atunci cand va fi momentul, pune-te in locul copilului. Si poate iti va fi mai usor.
Minunat acest articol, m-am dus cu gandul la prima mea excursie fara parinti din clasa a doua la Lacul Rosu
Cat de frumos! Ma bucur ca ai gasit minunat acest articol <3
Foarte frumos articol,mi-a adus aminte de prima excursie a copilului meu,a mea(ca,copil),adevarat,atat ca parinte cat si ca,copil aceleasi emotii,trairi,amintiri frumoase,multumesc.
Multumesc pentru apreciere. Sunt amintiri tare frumoase 🙂
Frumos articol.Imi aduce aminte de copilaria me si de prima excursie,care a fost plina de emotii.
Cred ca la toti a fost cu emotii la prima despartire de parinti…
Foarte frumos ați povesti sigur am sa fac și eu aceleași lucruri!
MA bucur ca va place acest articol. Este unu de suflet 🙂
Minunat acest articol!
Da ,imi amintesc desi au trecut foarte multi ani .Pe vremea aceea nu existau telefoane mobile asa incat am stat 2 saptamani fara sa stiu nimic de acasa si nici ai mei nimic de mine.Stiu doar ca primele 3 zile au fost groaznice si am plans ca nu mai stia nimeni ce sa-mi mai faca .Eram rasfata de mama si bunica si era prima data cand eram fara ele
si trebuia sa respect niste reguli .
Of si vai! Nici nu stiu daca as avea curaj sa il trimit atata timp de langa mine. Pe niciunul din copii… Au fost alte timpuri. Acum este mai greu sa faci fata unor astfel de provocari!
Foarte frumos.ma bucur ca ai scris acest articol.m.a emotionat!
Multumesc pentru apreciere 🙂
Citind acest articol mi-am adus aminte de prima mea vacanta fara parinti 🙂 Imi aduc aminte cum ma sunau parintii non-stop sa vada cum sunt , erau foarte ingrijorati , imi dau seama ca nu e ceva usor .
Daaa, poate fi greu. Acum, ma bucur ca nu au avut voie cu telefoane. Altfel as fi fost si eu tentata sa tot sun 🙂
Foarte frumos articolul dar e foarte greu fiindcă și fetița mea a plecat pentru prima dată singura in excursie cu școala și am mari emoții.Abia aștept seara sa vorbim și să îmi povestească
Multa rabdare. Eu nu am apucat decat sa vb un pic cu baiatul, fiindca am rugat dna invatatoare sa imi ofere aceasta ocazie. Nu au avut voie cu telefoane/tablete sau gadgeturi.
Foarte frumos traseul, mi s-a facut dor de o excursie
Foarte frumos, emotiile sunt intotdeauna mari la noi parintii, pentru baiat va fi sigur ceva de neuitat.
Chiar a fost ceva de tinut minte…pentru amândoi!
Interesant articolul!Cand ma gandesc ca si David o sa faca prima lui excursie fara noi ma trec toate palpitatiile…
O daaaaa… Aceleasi palpitatii le-am avut si eu! Dar am trecut cu bine peste.
Super.Mi-am adus aminte si eu de prima mea excursie, in clasa a IV-a la Bran. A fost super!
Ma bucu ca va place articolul. eu am asteptat pana in clasa a 6 pana la prima mea excursie fara parinti 🙂
Citind acest articol mi am adus de prima mea excursie fara părinti,acum ma gandesc cum va fi prima excursie a feței fara noi
Ma bucur ca ti-a placut lecturarea acestui articol 🙂
Frumos tare a fost
Mă bucur k ai împărtășit cu noi această experiență
Trece timpul repede
A fost ceva tare interesant de trait! Sper sa fie cu folos informatiile!