Semn că te am. Carte ce lasă urme

Știu cum scrie Ioana. Știu că găsește mereu o cale să ajungă la rădăcina emoțiilor. Semn că te am este o carte ce lasă urme. Când am terminat de citit aveam ditamai nodul în gât, mă durea pieptul și aveam șiroaie de lacrimi pe obraz.

Dragă femeie, ce faci tu mine?! Cât de tare te-a durut când ai creat această minunăție?!

Parte din provocarea ce a venit odată ce am cumpărat cartea a fost să uit că Ioana a scris această carte. Să uit că  o urmăresc de atâta timp și să las povestea să mă cuprindă. Să nu asociez autoarea cu personajul principal!

Aveam deja ”experiența” citirii celorlalte două romane scrise de Ioana:

• Miercuri respirăm-Romanul mămicii moderne– ce mi-a uns cu fel și fel de emoții gândurile. Mi-a plăcut enorm de mult și o recomand de fiecare dată când am ocazia.
• Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni – este altceva. Mie mi se pare că este scris în alt stil, mai ciudat pentru mine. De aceea am numit-o cartea ciudat de frumoasă. Este frumoasă, fiindcă are farmecul ei.

Și a venit ”Semn că te am”.

Autor: Ioana Chicet-Macoveiciuc

Editura: Univers

Anul apariției: 2019

 Descrierea oficială:

”O crimă domestică schimbă traseul mai multor generații. Un cuplu se străduiește să supraviețuiască schimbărilor, copiilor, lucrurilor nespuse, durerilor vechi și speranțelor ratate. O femeie cu chipul și inima pline de cicatrici își caută povestea fericită, care s-ar putea, la final, să arate foarte diferit de ce-și imagina pe vremea când era copilă.

O poveste crudă, plină de pasiune, violență, duioșie și adevăr, care nu se citește, ci se devorează, se (și te) consumă. Semn că te am întoarce pe dos sufletul de om, ca să-i putem vedea dedesubturile. Nu toate sunt frumoase, dar toate sunt semne că suntem vii.”

De ce este o carte ce lasă urme?

Relațiile se schimbă. Acum femeia se găsește în postura în care ar trebui să se mulțumească dacă are un soț care nu bea, nu e curvar, nu o bate și are grijă de casă. Și zic asta doar din cea am auzit și din postura de femeie. Cum o fi pentru bărbați nu știu… poate ne lămuresc ei.

Însă, acum cuvintele pot tăia  în carne vie. Cuvintele lasă urme. Cuvintele schimbă totul. Mai ales dacă sunt cuvinte ce vin de la persoana care se presupune că nu te-ar răni niciodată. Persoană care susține că te iubește.

Personajul principal al cărții este Ana. Iar Ana povestește atât de intens viața ei, încât am avut de mai multe ori noduri în gât și durere în piept. Au fost multe pasaje în care mă identificam cu ceea ce a trăit Ana. Sigur d-aia mă simțeam atât de ”grea”.

Să citești pasaje cu detalii ce par smulse din gândurile tale… e greu. Mă simțeam expusă. Dar a fost un lucru bun. Și mă bucur mult că Ana și-a găsit putere de a face față tuturor provocărilor. Iar finalul este unul dureros de frumos.

Știi, îmi doresc ca femeile să nu aibă nevoie de un bărbat nou  în viața lor pentru a realiza că ceea ce au nu este ceea ce trebuie. Îmi doresc ca femeile să aibă curajul să spună ceea ce au pe suflet chiar dacă poate părea o absurditate.

Cine ar putea să le judece?!

Dacă soțul este cel care judecă, atunci e musai să existe o discuție serioasă pe această temă.

Văd tot mai mult în jurul meu (uneori chiar și în ”ograda” mea) tendința de a împunge pe cel de lângă, pentru a părea mai bun, mai superior, mai pregătit. Acele mici replici care împung direct  în inimă și care te fac să te simți călcat în picioare.

Pffff… uite ce reușește această carte ce lasă urme să scoată din mine. Aveam și eu astfel de momente cu soțul. Însă eu nu  am lăsat așa treaba. Am discutat și res-discutat până când s-au rărit aceste împunsături. Și ce este și mai și, este că aceste momente au venit doar după ce au apărut copiii în peisaj.

Când cuplul a devenit familie!

Mulți părinți nu se mai recuperează ca și cuplu. Dar nu cred că ar fi ceva de recuperat. Nu mai poți fi ca înainte de copil. Trebuie să găsești o nouă cale prin care să  îți manifești iubirea și aprecierea celui de lângă tine.

Ana se regăsește în această postură. De aici începe povestea. Când realizează că așa nu se mai poate. Ce schimbă, cum schimbă, cum sunt afectați copiii?!?!?! Te las pe tine să descoperi!

Poți cumpăra de aici cartea!

Citate din carte

”Parcă nici un cuplu nu dă pe-afară de tandrețuri, iertare, acceptare, iubire, toți se răstesc din când în când unul la altul, se împung în tăcere, toți vor doar liniște, somn, pauză, pe care nu le primesc niciodată, și până nu le primesc n-o să le fie bine.”

”Am crezut că cea mai frumoasă zi din viața mamei a fost cea în care m-a născut pe mine. Apoi am născut și eu și știu sigur că n-avea cum să fie aceea cea mai frumoasă zi. Cea mai intensă, poate. Cea mai dureroasă, da. Cea mai încărcată, absolut. Cea mai frumoasă, în nici un caz. ”

”Nu ai nici o scuză, ești un idiot, idiotule, cum să spui așa ceva cu voce tare, poți să-ți spui chestii din astea în cap, dar să le spui cu voce tare femeii care tocmai ți-a născut copilul după aproape două zile de chin, după ce a avut o viața atât de grea, care chiar n-a fost din vina ei, chiar ești nesimțit, spunea vocea mea interioară.”

”Refuz să te las să mă părăsești. Cred că e doar o fază. Cred că nu știi ce vrei. Ești obișnuită cu o viața plină de durere, iar acum, când îți e bine și ești liniștită, nu-ți găsești locul, așa că inventezi tu un rău, ca să poți trăi ceva ce cunoști. ”

Dragă Ioana,

Vreau să îți mulțumesc.

Să le mulțumesc și copiilor tăi că te împart cu noi. Să îi mulțumesc soțului tău că are suficientă înțelepciune și dragoste pentru a vedea tot ceea ce ești. Cu atâtea momente frumoase ce ne oferi, sunt sigură că ai și tu lupele tale interioare!

În cazul în care vrei să citești mai mult din ceea ce a scris Ioana, mergi pe blogul ei printesaurbana.ro Vei găsi acolo rânduri și articole ce sigur vor rezona cu tine și te vor ajuta la un moment dat!

Tu ai citit această carte? Crezi că este o carte ce lasă urme?

Ce părere ai despre subiect?