Am găsit haine de când eram la grădiniță. Urcă-le-n pod, că sigur le vom găsi locul la un moment dat.
Am găsit ustensile vechi folosite pe lângă casă. Urcă-le-n pod, că le folosim la iarnă/vară.
Am scos perle și idei nonconformiste pentru viața de la țară. Sigur le-ar sta bine în pod, unde să nu le audă nimeni, unde să se așterne praful, unde să-și piardă din strălucire.
Am avut vise și planuri creionate în pod, în vacanțele de vară petrecute în sat, culmea, nu?! , dar pe scară le-am pierdut. Apoi le-am uitat, deși cred că le-am ignorat. Cred că intenționat le-am ascuns, ca să uit că în acel loc am avut eu cândva speranțe și optimism.
Vezi aici mai multe detalii – Acum 15 ani ziceam că nu mai vin aici
Gânduri grele
Aceste gânduri și idei vin în urma zilelor negre, cu doliu în familie. Vineri 13. Femeia de 84 de ani ce a rămas în locul bunicilor mei plecați prea devreme de lângă mine, a trecut în neființă. A fost sora bunicii mele materne. A fost femeia ce s-a sacrificat pentru mama mea. A fost femeia ce a trăit toată viața la sat. A fost femeia ce a făcut ce a știut ea mai bine să facă.
S-a chinuit mult în ultimul an. Mai întâi degradare psihică, apoi degradare fizică. Ne așteptam să se întâmple, însă pentru moarte nu te poate pregăti nimeni. Sper să-și fi găsit alinare pe celălalt tărâm!
Decide și acționează pentru propria persoană
Am acest gând în jur de câțiva ani buni, deși nu mai știu exact momentul în care să fi întors foaia. Mai mult ca oricând acest gând m-a alimentat în aceste zile.
Degeaba vreau eu să fie bine, dacă tu ești obișnuit cu răul și schimbarea este prea grea de acceptat. Degeaba zic mereu să faci ceva pentru tine, dacă tu te schimbi de la o oră la alta și uiți ce vrei. Degeaba îți trăiești viața pentru alții și tu rămâi în plop când ei pleacă de lângă tine.
Urcă-le-n pod…
- grijile
- nervii
- frustrările
- scenariile sumbre
…. și lasă-le acolo să se transforme în praf.
Anul acesta am stat în sat
În ultimii 10 ani nu am stat atât de mult în sat cât am stat anul acesta. Am trăit multe. Am descoperit multe. M-am enervat și liniștit de multe ori. M-am reconfigurat. M-am reconectat la ceea ce contează pentru mine cu adevărat. Am încetinit ritmul. Am crescut calitatea. Am văzut timpul cum lucrează pentru mine.
Mai ales, am făcut curat în pod.
Poza este din sat, din zilele când podul a fost des vizitat și apoi curățat.
De ce strâng oamenii obiecte ce nu vor mai folosi, mă depășește!
Obiecte pe care s-a așternut praful. Obiecte ce nu mai sunt de folos, dar sunt ținute că poate poate vor fi de folos cândva. Obiecte urcate-n pod și uitate acolo.
Voi repeta mereu că ”Cu emoţiile nu-i de joacă”!!!
Cum mâncare îmi acoperă emoțiile și provocările ce-mi creează goluri în stomac, adunatul de obiecte poate liniști unii oameni. Se pare că ai mei părinți sunt mai liniștiți când adună obiecte ”bune”.
Mare întrebare: ”Ce faci cu ele, că nu le poți duce în mormânt?”
Posibil răspuns: ” Nu faci nimic, că nu te gândești la asta. Că dacă te-ai gândi, ai realiza că povara va rămâne pe propriii copii. Ți-ar conveni?”
Mă duc să caut mai multe emoții, că sunt cam arogantă – zice lumea, a cărui gură nu o poți astupa niciodată. O poți ignora și o poți bloca când este mai mică.
Am multe lucruri care nu mai sunt folositoare dar tin la ele.
Am invatat acum catva timp, ca daca „tin” la anumite lucruri doar atunci cand le vad, inseamna ca nu tin cu adevarat la ele… altfel ar fi mereu in mintea mea : )
Și la mine este plin podul ,exact că tine am urcat de-a lungul anilor multe deoarece nu mă lasă inima sa le arunc ,îmi aduc aminte de copilărie.
In astfel de momente ma bucur de multe ori ca nu am spatiu suficient in apartament pentru asa ceva. Si, la cateva saptamani tot fac curatenie generala printre locurile ce nu le-am vizitat de mult.
Off tare greu le adun grijile,problemele in mine si dupa explodeaza iar cateva zile simt ca numai pot!
Cred ca vom cauta mult timp o metoda ce sa ne permita sa avem mai multa grija de noi si trairile noastre… ca sa nu le tot adunam!!