Priveliștea de duminică dimineața de azi a fost ceva în genul: ” I’m going for a stupid run for my stupid mental health!” …
M-am certat cu mine, că de ce să ies și azi, pentru că am ieșit ieri, de ce ies și alerg când afară sunt -3°, de ce nu stau pe curul meu, de ce îmi fac pe plac când alții dragi mie suferă și nu pot face nimic să-i ajut ?!
A fost ca și cum eu ar fi trebuit să sufăr și prin alergare de fapt eu îmi acord un răsfăț nemeritat ️
Am ieșit, a fost minunat, m-a ajutat enorm!
Și cu așa priveliște …..
