4/52 Priveliștea de duminică dimineața

Azi am ieșit cu poftă, chiar dacă ne-am propus să alergăm 10km… da, ne-am propus, pentru că azi am avut companie. Două femei faine, două prietene pe care le ador, două femei diferite cu care am în comun dragul de alergat, dragul de mișcare. Nu vreau să mă pripesc și să zic că iubesc alergarea… încă este o relație ”love-hate” pentru mine. Bun.

Priveliștea de duminică dimineața de azi a fost una oferită din nou de maulul Crișului Repede. Da, pot zice că iubesc să alerg pe acest traseu. Alergarea pe lângă apă îmi dă o stare de biiiine. Și azi, am văzut o dimineață de iarnă blândă. Am văzut muuulte lebede, multe rațe. Am simțit frânturi de soare și adieri ușoare de vânt. Am avut energie să alerg mai intens în primii km și apoi am ales un ritm mai domol, care să nu scoată untul din mine în ultimii km.

Și dacă tot am avut azi companie, musai să îți scriu câteva rânduri despre aceste femei faine.

Pentru că D. este sinonim cu echilibru. Este fostă sportivă de performanță, este o femeie care inspiră și expiră mișcare, acum și prin prisma meseriei ei- care se învârte tot în jurul mișcării. Este echilibru pentru mine, este inspirație, și mi-a fost de muuulte ori stâlp în situații mai grele, pe care le-am gestionat și prin mișcare. Ea de obicei are un ritm mult mai intens ca al meu, dar alergând alături de ea (adică știind că am ieșit la alergat împreună, nu că aș putea eu ține ritmul cu ea) îmi pică bine. Alergăm de obicei primii 2 km împreună -atâta pot și eu cu rimt mai alert- apoi ea își urmează ritmul ei, eu îl urmez pe al meu. Dar cumva ne urmărim, ne verificăm reciproc (ea mai multe pe bine, dar mna) și ne încurajăm reciproc (mai ales pe deal).

Iar M. este ”argint viu”. O cunosc pe M. de mult mai mult ani ca pe D. și totuși cu M.  doar de câteva luni ies împreună la alergat. Iar ieșirile noastre mereu se lasă cu ”WOW, nu-mi vine să cred că am reușit să fac asta.” Dar M. are potențial și are și ”frâne ridicate”. Iar eu sunt mândră de ea și în același timp invidioasă pe ea. Că poate forța nota atât de tare și nu are nici o treabă apoi – bine, că are febră musculară două-trei zile, asta-i altă poveste.

De ce am scris despre aceste femei faine?

Pentru că sunt faine.

Pentru că sunt inspirație.

Pentru că le ador.

Pentru că mă suportă.

Pentru că nu există competiție între noi.

Pentru că ne vedem și ne acceptăm fix așa cum suntem!

Bonus din priveliștea de dimineață

Pe lângă pozele care urmează imediat, am văzut azi și alți oameni alergând. Mult mai mulți ca de obicei. Și în același timp I-AM VĂZUT – fiecare părea că aleargă cu ”demonii lui”. Pentru că, pentru mine asta înseamnă alergarea – să alerg eu cu mine și cu toate grijile, prejudecățile, problemele, nesiguranțele…. mă lupt cu ele… uneori mai tare, uneori mai lejer – lectură mai detaliată aici – Furia și cea mai lungă distanță alergată până acum

POZE