Greu este puțin spus când mă gândesc la energia care o aveam pentru această duminică dimineața. Nu sunt deloc în apele mele în ultimele zile și se fac 2 săptămâni de când nu am ieșit la alergat. Și m-am întâlnit aseară cu Miha în scara blocului și cu jumate de gură am stabilit ca în această dimineața să ne întâlnim și să ieșim la alergat ….. apoi ce o ieși o ieși. Sunt într-o stare cu totul nouă pentru mine și alergarea de azi a fost cu o încărcătură cu totul nouă pentru mine – voi scrie mai multe la momentul potrivit.
Surpriza acestei dimineți a fost în felul următor.
Mai întâi a fost asta…
5 km de alergare fără oprire, într-un ritm decent, fără să-mi pierd suflul.
Apoi au fost minutele de așteptare din fața cafenelei, alături de Miha, la o șuetă de suflet, care mi-au adus și asta…
În aceste zile cireșii japonezi din centrul orașului sunt o atracție de bifat. Și am găsit momentul numai bun ca să le facem poze și să ne facem poze cu ei – noi după alergare : ))) se vede că trebuie să ne vopsim, nu?!
Oradea chiar este de poveste cu astfel de peisaje fabuloase. Norocul nostru că la ora 9 nu erau încă oameni prin zonă și ne-am bucurat în voie de delicatețea acestor flori și a peisajului urban care vine la pachet.
Dar mai este!
După alergare….
După pozele cu cireșii japonezi…
A mai fost și asta…..
O plimbare lejeră până acasă, care ne-a adus și astfel de priveliște…
O broască țestoasă pe Crișul Repede.
Priveliștea de duminică dimineața a fost azi o sursă de energie și inspirație, deoarece am ieșit și la amiază cu copiii în centrul orașului pentru a vedea cireșii japonezi, dar și pentru a admira în voie malul Crișului Repede și alte frumuseți urbane de care eu personal nu mă mai satur.
Mulțumesc Miha pentru ziua de azi!
Foarte frumos .