Duminică – 01 septembrie 2024. Ocazia ideală pentru mine și prima alergare de 21 de km.
Stai că nu e așa simplu.
Ideea celor 21 de km a apărut după ce am reușit să ating 15 km de alergare- am scris aici mai multe despre acel moment aici – 28/52 Priveliștea de duminică dimineața cu bonus
Apoi, săptămâna aceasta am simțit că sunt într-o stare bună atât psihic cât și fizic pentru a mă duce cu gândul la prima alergare de 21 de km.
Ieri am căutat să fiu cât mai liniștită și cât mai odihnită. Aseară îmi ștergeam adidașii și pregăteam echipamentul pentru alergare. M-am pus la somn mult mai repede și îmi repetasem de mai multe ori în minte traseul și ce am de făcut pentru a fi cât pot eu de bine.
Atât de tare mi-am dorit să ating acest prag încât m-am trezit de mai multe ori în timpul nopții pentru a mă uita la ceas – ca să fiu sigură că nu este defecțiune la alarma ceasului : ))
Dimineața
La ora 5 dimineața a sunat alarma. Mi-am făcut 0,5 litri de apă cu 2 pastile de litorsal și l-am băut înainte de a ieși din casă. Apoi mi-am luat cu mine apă și borseta cu spray-ul cu piper, batiste de hârtie, 15 lei și cheile de la casă.
Când am ieșit din casă am ieșit calmă, pregătită, entuziasmastă, încrezătoare, dar și cu frică și reținere. Dacă nu pot face, dacă mă dezamăgesc eu pe mine, dacă mi se face rău, dacă nu am calculat bine traseul…. Toate aceste trăiri mi-au dat o stare de tensiune, care s-a transformat în corp tensionat. Am ieșit eu cu mine și gândurile mele, fără parteneră de alergat, fără muzică în căști …. și la un moment dat am realizat cât de ușor tresar din cauza zgomotelor din jurul meu… era și noapte ce-i drept când am pornit, dar măcar am reușit să admir cerul plin de stele. Starea de tensiune s-a diminuat pe când a început să se facă lumină afară și eu să văd că avansează alergarea fără dificultăți majore.
Prima alergare de 21 de km
Prima pauză am făcut-o la km 4. Când m-am răcorit un pic la cișmeaua din parc. Apoi am mai făcut o pauză de apă la km 10,6. De aici a devenit totul mai greuț. Simțeam că pot, știam că pot, dar nu-mi venea să cred că eu chiar pot. Încă mă obișnuiesc cu lipsa stării de rău, de oboseală și de durere fizică în alergare. Se prea poate ca după atâția ani acum să fi ajuns în stadiul în care corpul meu în sfârșit a depășit pragul de ”supraviețuire” în alergare.
Ajută și faptul că anul acesta m-am concentrat exclusiv pe alergare de 5km și îmbunătățirea stării fizice în alergare!
Revenind la alergarea de azi.
Pauza de la km 17,2 a fost cea mai așteptată pauză. A fost momentul în care am cumpărat o apă cu Magneziu dintr-un magazin (pentru asta am avut banii cu mine de data asta) și am băut cu atâta sete din ea că am crezut la un moment dat că mi se va face rău. Dar am mers la pas 1km pentru a putea savura în tihnă apa și pentru a avea suficiente resurse pentru ultimii kilometri din această alergare.
Sunt mândră de ceea ce am reușit
De la primul km alergat în anul 2020, la prima alergare de 21 de km în anul 2024 au fost multe alergări, multe momente în care ziceam că nu mai vreau ca apoi să mă răzgândesc și să continui ceea ce am început.
Azi mi-aș fi dorit să termin alergare de 21 de km în 3 ore, cu tot cu pauze de apă. Am depășit cu 4 minute pragul de timp setat de mine și cumva îmi știrbește din bucuria acestei realizări. Cu toate că fără acele pauze nu știu dacă aș fi putut termina alergare, sau fără porțiunile pe care le-am parcurs la pas ca să îmi trag suflul, mă gândesc că poate poate aș fi putut face altfel.
Cu această alergare pot declara închisă perioada de provocări legate de mișcare din acest an. Am reușit să ating și pragul de alergare de 5km în maxim 35 de minute și am reușit să ating și pragul de alergare de 21 de km!
Cum sunt acum?
Când am ajuns acasă nici nu știam ce să fac. Să mă pun jos, să mă pun direct în pat, să fac duș….
Am făcut duș, apoi am băut un iaurt proteic și m-am pus în pat pentru aproximativ 2 ore.
Mă dor picioarele, mai ales degetele de la picioare.
Am băut suc proaspăt de portocale la greu și apă din belușg. Până acum cred că am servit 3 litri de lichide și suntem abia la miezul zilei. Am reușit să mănânc, dar nu de foame ci pentru că știu că e nevoie și de hrană.
PE VIITOR, când mai fac astfel de alergare pe distanță mai lungă, voi:
- alege mereu să alerg distanțe lungi în momentele răcoroase ale zilei
- nu voi mai alege tricou din bumbac – era atât de ud încât la un moment dat devenise rece pe spatele meu și nu e ok – și nu știu de ce am ales acum așa, că doar am și tricouri speciale pentru alergare
- ține minte cât de bine mi-a făcut hidratarea și odihna de dinainte de alergare
- căuta încălțăminte mai bună
La final, las acest articol aici, pentru cine are nevoie de inspirație pentru a se apuca de mișcare – #PauzaPrinMiscare și impactul ei în viața mea
Ești foarte ambițioasă, bravo!