Să scriu despre priveliștea de duminică dimineața? Să scriu despre bonus? Mai bine scriu despre ambele.
Alergarea din această duminică dimineața a fost cea mai lungă alergarea făcută de mine vreodată – 15km! Încă stau să mă minunez de unde am avut atâta dorință, dar le iau pe rând.
Prima și prima dată…. la 05:29 când eram deja pe traseu în alergare, erau nici mai mult nici mai puțin de 27 de grade …. bine, nu le-am simțiti din cauza vântului care a făcut totuși să fie gestionabilă atsmofera. Dar acesta este principalul motiv pentrun care în ultima perioadă am ales să mă trezesc mai devreme pentru a ieși la alergat – seara este mult prea cald pentru astfel de activitate.
Primii 4km i-am făcut concentrată pe respirația pe nas, ca să nu mi se usuce gâtul : )))) Calculam în minte câți km am făcut, pe unde merg și cum fac să bifez 15km fără a face ture în cerc.
După 4km au început să apară tot felul de situații în jur ….
….. să văd oameni dormind pe bănci (până acum nu am văzut în ieșirile matinale la alergat)…..
….. să văd grupuri de petrecăreți care încă erau în party mood ….
….. să mă întâlnesc cu o femeie faină cu care am mai alergat ocazional și cu care am alergat și acum vreo 2km ….
…… să caut apă ca pe aer și să mă minunez că nu sunt cișmele publice de apă mai multe pe traseul de alergare (una este în parcul Libertății și una în Parcul Brătianua, în rest, pe toată zona de mal al Crișului Repede nu am găsit nimic) și nici magazine deschise la astfel de ore….
….. să văd răsăritul….
De ce 15km?
”Recordul” anterior era de 13km, despre care am scris aici – Furia și cea mai lungă distanță alergată până acum
Și aseară, când m-am gândit la alergare din această dimineață mărturisesc că m-am simțit în stare să fac 20 – 30 -40km : )))) Cu toate că nu aveam pregătire în prealabil sau antrenamente pentru a susține astfel de efort, eu visam cu ochii deschiși, făcând traseul mental pentru a atinge unul din praguri ….
De dimineață am zis totuși să nu exagerez și să văd cum este cu 15km. Și sincer îți zic, că mental eram capabilă să duc mai mult de atât, mai ales în ritmul pe care l-am avut. Și menționez ”mentalul” pentru că de cele mai multe ori acolo se dau lupte grele când e vorba de alergare.
Însă acum a fost și partea fizică de luat în calcul.
Apă nu aveam cu mine pentru că am zis că doar se încălzește și se scutură pe drum. Și nici suplimente sau ceva pentru a echilibra partea de ”pierderi din alergare” – mai exact de mâncat ceva fructe sau batoane proteice. Dap, este nevoie și de așa ceva.
Dar, cu o astfel de experiență în bagaj, pe viitor sigur mă voi încumeta la mai mult!
POZE
Cum a fost după?
După ce am făcut pozele de la final m-am așezat un pic pe malul Crișului Repede. Greu m-am ridicat și și mai greu am ajuns acasă… cu viteza melcului turbat.
Acasă cred că am băut vreun litru de apă – pahar cu pahar, nu dintr-o dată PLUS obligatoriu LITORSAL (fără el este nasoală treabă după așa efort).
Apoi duș cu apă caldă și apă rece (alternare).
Apoi odihnă și stat în pat! : ))))
Nici mâncare nu mi-a trebuit până pe la 11 ….
