Să încep cu ultima priveliște de duminică dimineața sau cu faptul că am bifat ultima priveliște de duminică dimineața din acest an?!
52 de zile de duminică au fost în acest an și în aceste zile mi-am proprus să fac ”ceva” pentru mine în ideea de a mă motiva cumva să ies la alergat duminica dimineața și să surprind în poze priveliștea acelei dimineți.
Din aceste 52 de zile de duminică:
- alergare 5 km- 34 de ieșiri
- alergare 10 km – 5 ieșiri
- alergare 11 km -1 ieșire
- alergare 15 km – 1 ieșire
- alergare 21 km – 1 ieșire
- plimbare – 2 ieșiri
- pauza – 8 zile de duminică în care fie am fost în deplasare, fie a fost vreme rea, fie nu m-am simțit bine
Am pornit această provocare cu priveliștea de duminică dimineața mai mult pentru a mă motiva și responsabiliza pe partea de scris despre această experiență decât pe partea de ieșit efectiv. Pentru că este ușor acum să zic că partea ușoară a acestui obicei este să fac, pentru că după ce am făcut, ajung acasă, duș, cafea, mic-dejun, un pic de odihnă și apoi partea de scris – uneori cu chef, alteori cu mai puțin chef. Ideea este că acest an a fost unul în care fiecare obicei de care am ținut și pe care l-am respectat, m-a ajutat să nu mă pierd în multitudinea de provocări grele și noutăți care puteau să mă ”pună la pământ” – că de dat peste cap oricum m-au dat.
Nu știu ce va urma, dar am la dispoziție câteva zile pentru a-mi da seama ce fac cu acest obicei – adică cum âl mai prezint, dacă îl mai prezint … că de făcut voi continua să fac!
Cum a fost ultima alergare din 2024?
GREA!
După ce am reușit ca în această săptămână să stabilesc un record personal pe partea de timp pentru alergarea de 5km, ieșirile la alergare ce au urmat mi-au arătat importanța odihnei dintre alergări. Uite cum arată în aplicație timpii:
Azi mi-am simțit corpul enorm de greu dar și mintea hotărâtă să ducă la îndeplinire această provocare.
Și cu toate astea, m-am bucurat de mine, de companie, de tot ceea ce aveam în acel moment – cu toate ”greutățile” din picioare, cu tot suflul greu și sacadat care zici că era al unui fumător care acum se apucă de alergat, cu toți mucii, cu tot frigul simțit în posterior ….. m-am bucurat!
Sunt recunoscătoare că pot face aceste ieșiri, că sunt sănătoasă, că am o famlie care a acceptat nevoia și dorința mea de a face mișcare ( fără a mai fi considerată ”fugă de acasă”), că am avut și voi avea alături oameni faini în alergare – Dana și Miha m-au însoți anul acesta în marea majoritate a ieșirilor cu alergare.
Sunt recunoscătoare!
