Majoritatea am avut parte de macar un bunic sau bunica, care ne-a facut copilaria mai frumoasa. Care o fi secretul bunicilor?
O parte din timpul liber, primit datorita starii mele precare de sanatate, am folosit-o pentru a medita. Asupra tot ceea ce fac, ce zic, ce gandesc. Asupra comportamentului meu fata de cei doi copii, mai ales.
Stresul si oboseala nu sunt factori de tinut prin preajma atunci cand ai copii. Dar din pacate acesti factori vin la pachet cu copiii. Si depinde de fiecare cum isi gestioneaza acesti factori.
Atunci cand simt ca nu mai pot, ceea ce se intampla rar, mai o chem pe mama sa stea cu noi cateva ore.
Fiindca inca lucreaza si fiindca „mai rarut ca-i mai dragut”, nu a stat inca cu noi si noaptea sau mai mult de cateva ore. Doar cand am fost eu internata in spital. Dar atunci a stat cu copii si cu sotul. Nu am fost si eu prin preajma. Am scris în articolul Viata cu crize de fiere cum a fost viata internata si cu copil mic acasă.
Nu ne intelegem bine, mai mult de cateva ore. I-am reprosat multe si de mai multe ori, lucruri pe care le-a facut sau nu le-a facut cat am fost eu mica. Lucruri pe care eu mi-am jurat ca nu le voi face cu copii mei. Si pina acum m-am tinut de promisiune.
Cu mama mea nu am o relatie roz, nu am fost niciodata prietene, dar uneori ii mai inteleg comportamentul avut fata de mine, atunci. Doar uneori. Fiindca se putea si altcumva. Dar am ajuns sa nu-i mai reprosez. Nu are sens. Nu s-a schimbat atunci, nu se va schimba nici acum.
Relaţia mamă- fiică este una tare complicata si doar cu multa rabdare ajungi intr-un punct armonios pentru ambele. La mine nu a fost cazul. 🙁
Dar cu nepotii ei, e cu totul alta persoana.
E aceea bunica pe care si-o doreste fiecare copil.
Acea bunica pe care o cauti in poseta sau in punga sa vezi ce ti-a adus.
Acea bunica pe care o chemi sa-i arati ce ai facut. Pe care o chemi sa te ajute sa faci ceva, pe care mami sau tati nu te-ar lasa.
Acea bunica de care si noi poate am avut parte. Sau bunic.
Bunica nu trebuie sa faca mancare, sa pună masa, sa se joace, sa citeasca, sa picteze, sa coloreze, sa spele haine, sa aspire, sa socializeze cu alte mamici in parc si sa fie femeie cu tatal copiilor.
Bunica vine in vizita, aduce mancare buna (dupa caz), ajuta cat poate apoi pleaca in treaba ei. Doarme linistita, nu o striga nimeni noaptea, se trezeste cand vrea (lux pierdut acum sase ani) si daca doreste mai vine in vizita si a doua zi. Daca nu, poate merge unde vrea si/sau unde poate, ca doar nu are copii dupa ea.
Si eu am avut parte de o bunica asa.
Bunica materna chiar. Care m-a crescut pina la varsta de 7 ani, care ma ducea cu ea peste tot. Chiar daca le avea cu alcoolul niciodata nu am suferit din aceasta cauza. Dar si ea s-a comportat altfel cu fata ei (mama mea), decat cu mine.
Ceilalti bunici ai mei, nu au fost asa prezenti in viata mea de copil. Si toti au plecat pe cealalta lume pina sa fac eu 10 ani. Asa ca le-am simtit lipsa. Prezenta lor m-ar fi ajutat mult.
Ma bucur pentru copiii mei.
Fiindca ei se pot bucura de toti cei patru bunici. Iar baiatul cel mare le-a gasit deja fiecaruia ac de cojoc. Fiecare este apreciat sau nu, pentru anumite lucruri:
- Buni (materna) Nico:-” Buni ce mi-ai adus? Ma ajuti ? Haide buni sa vezi? Mi pui desene? Mi-l dai pe hop (joc pe telefon) ? Buni strangi tu jucariile, ca eu am obosit? Buni nu mai manca, ca te umfli prea tare!”
- Bunu (matern) Gyuri- Este mai sever, striga pe ei si nu-i lasa sa faca multe lucruri. Desi atunci cand a fost mic, baiatul a fost febletea lui bunu’, acum se umfla in pene amandoi cand stau impreuna. Ca, deh, baiatul are personalitate si bunu’ nu mai are rabdarea sa-i explice, sa-i arate, sa-l inteleaga.
- Buni (paterna ) Floare- Buni ai facut sarmale? Cand mergem la buni Floare? Buni sta la tara si mergem mai rar. Si cand mergem baiatul parca ar fi un catel scapat din cusca. Dar nu ar sta acolo daca nu am sta si unul dintre noi cu ei.
- Bunu (patern) David- Este un copil intre copii. Toate nazbataiile le fac impreuna. Si atunci cand le fac sunt certati amandoi (amântrei cateodata).
Asa ca ma intreb: oare asa oi fi si eu???
Si aceasta generatie de parinti din care fac parte apeleaza tot mai des si cu incredere la ajutorul bunicilor. Si fara sa-si dea seama fac acelasi lucru pe care l-au facut si parintii lor cu ei. Ceea ce nu e mereu lucru rau.
ECHILIBRU
Acesta este starea pe care ar trebui toti sa o caute ! 🙂
Cel mai frumos lucru din lume este sa ajungi sa fii bunic.
Nu pot decât să vă cred 😉
din pacate la noi parinti mei sunt cam departe si mama soacra tot asa e departe si vine doar in vizita knd si cand ear david nu prea sa la bunici…
eu nu mai am nici o bunica din pacate dar ma intreb de ce iubim mai mult bunica din partea mamei eu am crescut cu bunica din partea mamei si acum dupa ce nu mai e o iubesc la fel de mult,,,,,,
Cateodata nepotii au mai mare incredere in bunici decat in parinti. De ce?
Oare de ce nepotii isi adora bunicii?
Cat sunt mici atunci cand vine bunica ei asteapta o ciocolata, cand vor creste si nu vor fi pe picioarele vor vrea un ajutor financiar.
si eu am crescut cu bunica mea imi aduc aminte cu drag ce frumos era cand eram noi mici majoritatea copiilor eram lasati in grija bunci dar acum am uit k rar mai vezi ca copii sa stea cu bunci si sa sti parinti acum aleg sa isi ea o bona sa-i dea la cresa eu ma uit la baietelul meu merge la bunica lui sta 2 ore cel mult si gata hai aksa o iubeste mult dar nu sta cu ia
De asta suntem sau vom fi bunici, sa ne alintem nepotii si sa-i ajutam.
Oare de ce n-am putea fi niste bunicute adorabile? Daca ne-am iubit copii cu siguranta ne vom adora nepotii.
Mi-am adorat bunicii mai ales aceia materni. Sper ca si nepotii mei sa-mi dea putina iubire.
Sunt crescuta de bunica cu mare dragoste,aceeasi dragoste am oferit-o fetelor mele,si sigur imi voi iubi nespus de mult nepotii <3
Eu sunt sigura ca voi fi o bunica foarte buna si iubitoare. Am primit atat de multa dragoste de la bunici ca am sa dau si la stranepoti daca voi mai ajunge
Am citit articolul si am oftat.. Edy mai are doar trei dintre bunici si uneori ma oftic ca (cei paterni) nu pot tine pasul cu actualitatea. O stiu pe a lor si buna, iar pe noi ne vad un soi de mofturosi care cresc copilul de pe net. Astept sa vad cum va fi.. uneori am impresia ca le stam in coasta ca suntem de fata cand ei stau cu Edy. Cred ca ar vrea sa il ia la ei sa ne arate cum se creste. Ma tot intreaba cand il intarc de parca asta ar insemna ca il duc la ei. Bunica materna e mult mai ok sau poate o accept eu mai mult.. doar ca sta mai mult prin strainataturi. Deocamdată nu ne deranjeaza niciunii dintre ei, nu ne vizitam prea des si mie imi concine cel mai mult…
La fel au fost si cei paterni cu primul nepot. Dar m-am tinut tare, si s-au obisnuit cu programul nostru, stilul de mancare, orele de somn, si cu tot ceea ce eu si sotul dorim sa la transmitem copiilor nostri. Nu ce doresc ei. Dar si acum mai incearca, mai ma intreaba daca nu-i duc la ei sa-i las acolo cateva zile, si tot nu primesc raspunsul dorit. ECHILIBRU, asta trebuie sa cautam noi, in relatia nepot-bunic. Unul e prea mic sa stie ce-i bine, unul e prea mare si incapatanat ca sa cedeze.