Cum văd eu ieşirile în parc

S-a schimbat viziunea mea. Ieşirile în parc sunt altfel acum. Parcul public, deschis tuturor. Chiar şi animalelor. Stai, că trebuie altfel spus, ca să nu par cu nasul pe sus.

Acum câţiva ani, vedeam altfel parcul

Aveam doar băiatul. Şi mergeam în fiecare zi în parc. De două ori pe zi. Dimineaţa şi seara.

Parcul despre care vorbesc, era simplu. Multă iarbă verde, multă umbră, multă voie bună. Puţine aparate de joacă. Fără piste de biciclete, fără spaţiu pentru skateboard, fără teren de fotbal, fără multe lucuri care acum sunt acolo.

Aşa ne jucam în iarbă, inventam jocuri. Şi erau mulţi copii în horă. Am scris în articolul Prietenia dintre mamici.

Cum văd eu ieşirile în parc, acum

Acum am doi copii.

E mai greu. Şi pe lângă faptul că e mai greu, parcă şi în parc lucrurile s-au schimbat. Şi parcul în sine s-a schimbat. S-a adaptat timpurilor şi cerinţelor.

sprayuri naturale

Cu tot felul de porţiuni dedicate mai multor activităţi. Ceea ce este un lucru bun.

Menţionam de animale. Dacă acum câţiva ani înţelegeam, acum nu mai înţeleg. Este spaţiu pentru animale. Unde pot fi lăsaţi liberi şi să zburde. Este loc destul. De ce încă mai sunt liberi să vină să sară pe copil?!

Asta nu mai înţeleg. Îmi creşte tensiunea la maxim. Şi fac exerciţii de respiraţie când se întâmplă asta.

Nu am nimic cu animalele, ci cu stăpânii!!

EU pot decide singură. Tu?

Distracţie în parc?

Hai să vedeţi cum le-am împărţit pe vârste.

1-3 ani – distracţie maximă. Cam unde-i duci se distrează. Şi poţi cât de cât să-i observi şi să-i controlezi. Asta dacă eşti într-un parc plin de copii de toate vârstele. Cum este acesta despre care scriu eu.

3-7 ani- distracţie maximă pentru copii- părinţii mai puţin. Perioada în care copilul vrea să copieze tot ceea ce face altul mai mare. În care vrea să testeze tot. Chiar şi aparatele mai complicate.

7-10 ani – distracţie maximă doar pentru copil. Aparatele de joacă capătă noi întrebuinţări. Nu mai sunt doar topogane, ci dealuri perfecte pentru căţărat. Peste copii mici dacă se poate. Nu vreţi să vedeţi feţe-feţe la părinţii copiilor mici, care încă folosesc topoganul în mod clasic.

Acum se vine în parc cu jucării. Cu accesorii. Mai greu cu jucării de nisip şi făcut castele şi fel de fel de forme.

10- 13 ani- relaxare. Se vine în parc cu telefon/ tabletă/ spiner/ kendama. Se vine în grup. Se evită aparatele de joacă. Sunt pentru pici, nu pentru ei. Se stă pe bancă şi se încearcă impresionarea grupului.

cum văd eu ieşirile în parc

Ce duc eu cu mine

Apă, şerveţele, schimb de haine.

Răbdare multă. Mă pregătesc psihic cu câteva ore înainte.

Şi, de multe ori, las banii acasă. Ca să nu fiu şi eu tentată să le cumpăr mereu ceea ce cer. Iar dacă parcul are şi distracţie extra, atunci e şi mai bine.

Aşa-i în parcul de care vă vorbeam.

Este muuuult mai mare. Doar că nu-l pot curpinde în câteva poze.

Nu renunţ la parc!

Mă adaptez. Şi caut şi alte opţiuni. Am de unde.

Acum, ştiţi vreun loc de unde să cumpăr timp să le fac pe toate?

About adndefemeie

Alexa Carmen. Acesta este numele meu. Numele omului din spatele rândurilor scrise pe acest blog Orădeancă, 32 de ani, căsătorită, mama a doi copii minunați. O femeie ce și-a găsit o modalitate de a-și canaliza gândurile și ideile- BLOGUL :) Despre mine ⇢

View all posts by adndefemeie →

12 Comments on “Cum văd eu ieşirile în parc”

  1. Tare as vrea sa stiu si eu..daca afli te rog sa ma contactezi Super articolul..multi prefera sa stea cu telefonul im mana decat sa se.joace la aer curat

  2. din cate stiu exista o lege care spune ca am voie sa imi las cainele liber doar in zona speciala amenajata pentru caini. In restul parcului trebuie tinut in lesa si chiar cu botnita daca este un caine mai mare. Concluzia e ca… ar trebui reclamati undeva astia care nu respecta, dar nu stiu unde.

  3. Chiar ma gandeam acum cateva zile la acest subiect. La primul copil aveam program de parc dimineata si seara, dar cand a venit si Iulia, dupa atata timp in care mergeam prin diverite parcul, lucrurile s-au schimbat. Merg in parc mai rar si nu mai am acelasi chef. Merg oricum, dar programul s-a schimbat radical.

    1. Daaaa, exact aşa şi la mine. Cu băiatul mergeam pe jos mult mai mult. Veneam seara târziu din parc.
      Acum mergem ori cu maşina în parcurile mai îndepărtate, ori alegem parcuri aproape de casă!

      Program foarte diferit acum că sunt doi copii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.