Am auzit de puţine ori expresia „eşti o ciudată!”. Dar am văzut-o pe multe feţe. Am ajuns în punctul în care îmi dau repede seama care este impresia unui om după ce mă vede, schimbă câteva vorbe cu mine sau are impresia că mă cunoaşte prin prisma gândurilor de pe blog.
Şi, DA! Chiar sunt o ciudată!
Ar fi culmea să fiu la fel ca toţi. Sau să fiu exact ceea ce crede fiecare că voi fi sau că sunt. Nu îmi doresc să mulţumesc pe toată lumea. Cea mai importantă şi exigentă persoană pe care trebuie să o mulţumesc, sunt EU!
Gândurile din acest articol sunt pe aceeaşi lungime de undă cu ceea ce am scris în articolul Doar pentru că. Diferenţa fiind dată de faptul că acum mă raportez la propria persoană.
Eşti o ciudată!
Am şters aproape toţi cunoscuţii din lista de prieteni de pe FB. Acele persoane care mă cunosc şi în mediul offline, şi care nu mai pot de grija mea şi ce fac eu în mediul online. Acele persoane care iau a bună tot ceea ce scriu şi distribui sau fac online. Am ajuns să am lista de pe FB cu „prieteni” pe care i-am văzut mai mult online. Şi când aude cineva aceste aspecte, mai că nu zice, „ Eşti o ciudată!„. Dar privirea trădează.
Curăţenie în casă, suflet, viaţă!
Nu ţin post. Nu prea merg la Biserică. Şi nu sunt ateu. Ci doar văd altfel unele lucruri. Şi când sunt marile sărbători în peisaj, iar eu sunt cumva pe la bunici cu ai mei copii, nu cred că există persoană cu care să interacţionez şi care la auzul acestor aspecte religioase, dau ochii peste cap şi se gândesc „Eşti o ciudată!„. Am auzit de câteva ori şi ceva în genul ” Treaba ta, dar nu-i frumos!”.
Sunt foarte rea de gură. Şi uneori şi spurcată. Mai ales cu acele persoane care au impresia că eu mi-s o lady, dar ei şi-ar permite totuşi să mi se adreseze şi în alte feluri. De obicei, faţa acelor persoane când primesc un răspuns din partea mea, pe măsura nivelului lor, trădează gândul, „Asta-i nebună!„
Te respect. Mă respecţi. Nu-ţi răspund la provocări fiindcă nu cred că-şi au rostul. Nu mă bag în treaba ta, nu te băga în treaba mea. Sunt genul care testează înainte de a se pronunţa. Chiar dacă dau cu capul sau cad, aşa ştiu că am încercat. Ceea ce ţi se potriveşte ţie, nu-i neaparat sigur că mi se potriveşte mie. Dar, cum să îţi explic eu ţie, că te cred ceea ce zici, dar vreau să mă conving şi eu. Ştiu, sunt o ciudată!
Sunt foarte directă. Asta nu înseamnă că sunt bădărană. Îmi aleg cu atenţie cuvintele, astfel încât în cele mai multe situaţii, totul să fie bine. Această francheţe mă ajută şi în relaţia de cuplu. DE ce să nu-i spui omului cu care ai ales să trăieşti, adevărul?! Poate fi incomod uneori, dar, prefer adevărul în faţa cosmetizării lui. Şi de aici iese o relaţie care este privită ciudat de cei din jur. Şi doar eu sunt de vină, doar eu sunt ciudată. El nu! El săracu’ este compătimit că trebuie să stea lângă aşa femeie. Dar ştiţi că nu-l obligă nimeni, nu?!
Parentingul vieţii
Se difuzează de ceva vreme o reclamă la tv, în care se zice că femeia este cea care judecă mai repede şi mai dur o femeie. Sunteţi mămici care au dat de alte mămici?!
Ferească sfântul de aşa ceva!
În momentul în care primeşti un sfat care se presupune că te-ar ajuta şi tu contraataci cu altă soluţie, eşti o ciudată! Paranoia mamicilor moderne este în floare!
Dacă îndrăzneşti să faci altfel, să creşti copilul altfel, să te raportezi altfel la propria persoană după ce ai devenit mamă, eşti o ciudată!
Să mergi la sală, să mergi la spa, să mergi la un restaurant, să mergi la cumpărături, să te dichiseşti când ieşi din casă….. cum îţi permiţi aşa ceva?! Parenting înseamnă durere şi sacrificiu personal, pentru binele suprem al copilului. (vorbesc despre extreme)
Cum ar fi să iei totul mai uşor? Să priveşti altfel viaţa? Să fii mai calmă? Să te gândeşti şi la tine? Să citeşti o carte? (de preferat asta- terapia prin râs).
Să fii ciudat e bine!
Ce dacă prefer să citesc o carte decât să mă uit la TV?!
Ce dacă mai sper să slăbesc fără să depun prea mare efort?!
Ce dacă lucrez ca nebuna la blog şi nu-mi mulţumeşte nimeni din familie?!
Ce dacă ştiu multe şi aş face treabă bună în câteva domenii, dacă nu am cum să le pun în practică?!
Am multe abilităţi, calităţi, plus câteva defecte sau obiceiuri nesănătoase, plus câteva vise care sper să se pună uşor în aplicare, plus câteva aşteptări de la viaţă…..
Dar, nimeni nu-i perfect! De ce aş încerca eu să fiu?!
Voi încercaţi să intraţi în tipare sau să fiţi diferiţi?
Bravo! Şi eu sunt o ciudată. Îmi place să mă lupt cu alte femei…fără a fi un pachet de muşchi, ci o femeie zveltă şi normală. Avem micul nostru cerc de luptătoare, cu rivalităţile şi prieteniile noastre (nu suntem toate prietene, dar nici duşmane!), reguli minimale de bun simţ, ne luptăm în bikini. Iar învinsa trebuie să îndeplinească o cerere a învingătoarei. Acum două zile m-a învins cea mai bună prietenă şi m-a pus să-i sărut picioarele în faţa celorlalte fete…o mică răzbunare pentru că şi ea îmi sărutase picioarele la ultimul meci. Dar mi se pare sexy şi mă simt altfel când mă lupt…
Salut! Acum o sa citesti un altfel de raspuns :))) Cand am citit comentariul, care era in asteptare pentru aprobare, am stat să mă gândesc dacă îl aprob sau nu. Căutam să văd dacă nu cumva sunt link-uri ascunse în comentariu, care să ducă spre site-uri dubioase. Apoi l-am aprobat. Și apoi mă gândeam ce pana mea să răspund…
Ce să zic!?!? Suntem ciudate! :)))
Copilul spune ca sunt ciudata Asta e depinde sunt bună, maine voi face aspra . Sunt o soție ciudata decât burlacita
Mie-mi place mult „ciudăţenia” asta a ta. Îmi pari atât de normală aşa ciudată… 😀
Asta şi pentru că mă regăsesc mult în ceea ce ai scris.
Multumesc mult! Mie mi se pare un pic ciudat ca ne gasim online locul mai bine decat in offline. Ca ma inteleg mai bine oameni pe care nu-i cunosc…. oare cat de ciudata pot fi pentru altii?!
P.S.
Sau se aplica doar la bloggeri? 😛
Hehe, aş vrea să cred că nu numai la ei… 😉
Si eu 🙂
🙂 si eu sunt o ciudata atunci. In lista mea de fb am doar prieteni care ii cunosc doar din mediul online si doar cu cativa am avut ocazia sa ma cunosc. E mai bine asa.
WOW!Dacă tue ești ciudată,atunci eu sun CIUDATĂ (cu literă mare)…Aici tak…inghit un gâdac.dacă spun ceva-sunt CIUDATĂ așa!TE PUP SORO!
Mereu eşti privită ciudat când nu corespunzi unui tipar ştiu de anumite persoane. Dar este fix baiul lor, nu al meu. La mine este mai grav că nu prea-mi trag fermoarul la gură :))))
Suntem unice
Daaaaa, asta le zic mereu celor care nu mai pot de ciudăţenia mea 😉
Toti suntem ciudati in felul nostru, fiecare sa ne accepte asa cum suntem.
Si eu stiu ca toti suntem ciudati, dar asta nu ma deranjeaza.Nu ma duc sa spun unei persoane ca-i ciudata, doar pentru ca nu face cum fac eu.
Da foarte interesant articolul si chiar ma regăsesc in el ,de multe ori mi s-a spus ca sunt o ciudata dar nu ma intereseaza asa sunt eu :iti convine e bn. nu, e si mai bine…eu ca fata nu-mi place sa ma machiez ..wow ce ciudat…cam asta aud când spun asta…daca eu nu ma Simt bine in pielea mea si prefer natural nu e treaba nimănui sau daca ma duc la biserica sau daca citesc carti…asta nu inseamna ca sunt ciudata si de multe ori când am vrut sa fac ceva părinți au spus ca e o prostie, nu vei reusi ..decat sa zică :”Hai incearca’…Foarte frumos articolul..Felicitări pentru cea ce faci!!!Continua !!
Cand am citit despre machiaj, parca as fi citit despre mine. La mine adaugandu-se si faptul ca cica tre’ sa dau bine pe blog. DE aceea de multe ori apar in diverse ipostaze, toata vraiste 😛 Sunt ciudata, dar imi place mult asa!