O fată din bucăți. Carte sau realitate?

A trecut ceva vreme de când am început această carte și abia acum vin cu recenzia ei. Carte sau realitate prezentată în cuvinte?

Cartea O fată din bucăți, are parte de o recenzie cu scop dublu: aducerea la cunoștință despre această carte și  un pic de dezbatere a subiectului. Subiectul este unul mai sensibil și m-a atins la coardă emoțională. Uite și acum când mă gândesc la acea coardă sensibilă mi se pune un nod în gât. 🙁

Descrierea oficială a cărții

”Charlotte Davis este făcută bucăți. La doar 17 ani, a pierdut mai mult decât au pierdut alții în toată viața lor, dar a învățat să uite. Cioburile dintr-un borcan spart fac tăieturi adânci, iar durerea fizică anihilează suferința sufletească pănă când nu mai rămâne decât liniște.

Nu trebuie să se mai gândească nici la tatăl ei, nici la răul în care a pierit acesta. Nu mai este nevoie să-și amintească de prietena ei, care a dispărut pentru totdeauna. Nu-i mai vine în minte mama ei, care nu mai are ce să-i ofere.

Cu fiecare cicatrice nouă, inima lui Charlie devine tot mai puternică, dar doare în continuare. Doare îndeajuns de tare cât să nu-i mai pese de nimic, ceea ce este necesar câteodată, ca să poți ieși din întuneric. 

Un portret extrem de emoționant al unei adolescente aflate pe punctul de a se pierde pe sine și o poveste despre drumul pe care trebuie să-l parcurgă pentru a supraviețui în propria piele. ”

O fată din bucăți. Recenzie

Mai întâi vreau să îți arat citate din carte:

”Lumea se transformă într-un ocean ale cărui valuri se sparg peste mine, cu un sunet asurzitor, inima mi se îneacă în apă și mă cuprinde o spaimă cât planeta de mare. Am nevoie să mă eliberez, să-mi fac rău mai mult decât mi-ar putea face lumea și așa îmi pot găsi alinarea.”

” În viața fiecărui om intervine un asemenea moment în care se întâmplă ceva extrem de… semnificativ, care îți sfâșie ființa în mici bucățele. Și atunci trebuie să te oprești. Îți petreci multă vreme adunând bucățele din tine. Și îți ia atât de mult timp nu neaparat să le potrivești din nou între ele, ci să le îmbini într-un mod nou, dar nu neaparat unul mai bun. Mai degrabă unul care să-ți permită să supraviețuiești până când știi cu certitudine că o anumită piesă trebuie pusă  într-un anumit loc  și tot așa.”

Doar două citate. Deși cartea este plină de paragrafe mai mult decât speciale. Dar aceste citate mi-au rămas în minte.

Poveste inspirată din realitate

Am aflat în ”Nota autoarei” de la sfârșitul cărții acest aspect. Mi-aș fi dorit să fie la începutul cărții. Deși cumva mi-am dat seama că prea bine sunt descrise unele aspecte, ca să nu fi fost trăite în realitate.

Ultra-rezumat al cărții

Charlotte este eroina principală. A trecut prin multe pentru vârsta ei. Droguri, sex, bătăi, anturaj toxic. Și ca să facă față acestor experiențe, se tăia cu cioburi de sticlă. După un astfel de episod, a ajuns în spital într-o stare critică. A supraviețuit și a fost internată într-o clinică de recuperare și terapie. După ce a ieșit de acolo, a traversat țara până în alt oraș, unde a descoperit mai multe decât ar fi crezut.

Dacă aș intra în mai multe detalii nu ar mai avea farmec această carte.

Este greu de citit. Asta dacă citești fiecare paragraf și ești în poveste. Căci poți frunzări cartea și mergi mai departe.

Este greu de citit fiindcă subiectul este unul al naibii de dureros. Și foarte periculos.

După ce am terminat cartea, m-am trezit că mângâiam coperta. Se simt denivelările de la tăieturi.

Finalul este unul digerabil.

Nu cred că este unul previzibil, dar este unul ce oferă speranță!

Adolescența este o perioadă foarte tulbure.

Perioada grea a fost pentru mine în generală. Când nu aveam prieteni, nu mă înțelegeam cu nimeni de la școală, în sensul că nu mă observa nimeni. Uneori și acasă mă simțeam invizibilă. Și de multe ori ajungeam până în punctul în care mă gândeam oare cum ar fi să nu mai fiu? Nepăsarea doare.

Din fericire nu am ajuns niciodată în punctul în care să îmi fac rău fizic, dar gândurile existau. 

Și plângeam. Plângeam mult. Mă închideam în mine și așteptam ocazia să răbufnesc. Și când o făceam, tot nu mă înțelegea nimeni. Doar nu avea sens. Cu cât țineam mai multe în mine, cu atât era mai rău când se umplea paharul. La mine a funcționat plânsul. Lacrimile parcă îmi ardeau obrajii și pieptul îmi bubuia. Plângeam până oboseam de plâns. Și sleită de puteri nu ai cum să te mai gândești la ce ți-a făcut rău.

Nepăsarea doare.

Când nu îți observă nimeni suferința. Când nu te întreabă nimeni de sănătate. Când nu ai cu cine vorbi.

Vorbești cu tine. Te gândești tu la sănătatea ta. Observi tu suferința ta. Și te transformi într-o persoană puternică, ce nu are nevoie de cineva pentru a se simți împlinit, pentru a se simți apreciat, pentru a simți că există.

Carte sau realitate?

Cât de ciudat sună – Cum te comporți tu cu tine, așa se vor comporta și ceilalți cu tine!

O fată din bucăți este mai mult decât o carte. Este o parte din sufletul oricărei fete.

Este o relatare mai dură și mai dureroasă a ceea ce se ascunde dincolo de o haină, dincolo de un chip.

Vreau prin aceste rânduri ca tu să știi că nu meriți să te simți așa! Nu ești singură! 

Tu ai citi această carte?

De la Storia Books poate te tentează și această carte la fel de „puternică”- Și-a căutat-o