Blocați în trecut. Trăim cu frică prezentul

Blocați în trecut cu mentalitatea, cum să trăim altfel prezentul? Ce viitor am mai putea avea dacă nu se schimbă ceva acum? Sau măcar să începem schimbarea!

S-au adunat multe. Foarte multe. Întrebări dureroase, la care nu suntem siguri că vrem să găsim un răspuns. Suntem atât de obișnuiți cu răul ce ne înconjoară încât ne este frică de schimbare, de nou. Căci nu se știe cum va fi dacă schimbăm ceva. Poate fi bine, poate fi rău… dar poate fi mai rău decât cunoaștem deja?

În ultimii ani au apărut situații năucitoare în societatea românească. Situații ce te fac să te cutremuri și să tremuri. Poate vedeam în filme astfel de scenarii, însă niciodată nu credeam că se poate întâmpla lângă noi.

Și ce s-a schimbat?!?!?

NIMIC!!

Fata violată de mai mulți băieți.

Copilul agresat în lift.

Copilul ucis de câini vagabonzi.

Incendiul din club.

Fenomenul ”metoo”.

Banana de la balul bobocilor.

Intervenția în cazul fetiței adoptate.

.

.

.

E greu să stai acum să îți aduci aminte câte rele te-au marcat de-a lungul ultimilor ani. Și când stai să realizezi că de fiecare dată oamenii se revoltau și credeai că se va schimba ceva… dar totul a rămas la stadiul de revoltă… online!

Blocați în trecut

Când femeia trebuia doar să asculte de bărbat, să îi satisfacă acestuia nevoile, să satisfacă cerințele societății și totul era bine și frumos. În aparențe.

Încă mai există această mentalitate. De aceea suntem blocați în trecut și de aceea apar multe situații în care violența degenerează. Fiindcă femeia nu mai tace, nu se mai supune, nu se mai ascunde. Și bărbatul și societatea nu știe cum să gestioneze această manifestare.

Poate nici femeia nu știe mereu cum să se exprime, dar NIMENI nu este perfect.

Nimeni nu merită batjocorit, bătut sau ucis fiindcă își dorește altceva!

Ce naiba ne este atât de greu să acceptăm că trăim alte vremuri?!?!?!

blocati in trecut

Animalul din OM este mult mai agresiv decât credeam.

Trăim cu frică prezentul

  • Când vezi că o femeie este agresată pe stradă, intervii?

Mulți asistă pasivi la această agresiune. Le este frică să intervină. Nu se știe niciodată cu cine ai de-a face și care ar putea fi repercursiunile asupra ta. Mai apoi este și ideea că cine știe ce o fi făcut femeia de l-a enervat atât de tare pe bărbat încât acesta să recurgă la violență.

ORICE ar fi făcut, este altă cale prin care se soluționează conflictul!

ORICINE ar fi persoanele implicate, spiritul civic a dispărut de mult din societatea noastră.

  • Când vezi că un copil este bătut sau agresat verbal de un adult, intervii?

Cele mai multe scene au loc în parc. Dar nu se bagă nimeni. ”Treaba lor. Ei știu mai bine ce au acasă!”

Dar văd cei din jur. Văd copiii noștri că este ok să privești și să nu faci nimic. Văd că oamenii acceptă astfel de manifestări. Asta vrem să creadă că este normalitatea?

  • Îți este frică să suni la Poliție să raportez o infracțiune, de frică să nu afle infractorul că tu l-ai turnat.
  • Îți este frică de Poliție.
  • Îți este frică de oamenii vocali ce nu au mintea goală.

Am văzut la un moment dat ceva în genul:

”Când ai murit, tu nu simți durerea. Durerea o simt cei din jurul tău. La fel este și când ești prost!”

Ce viitor avem?

Dacă nu punem mâna să ne educăm copiii, nu văd viitorul prea strălucit. Și nu educație clasică, ci educație emoțională. Să știe cum să își gestioneze emoțiile.

Când sunt triști să nu apeleze la alcool sau droguri. Când sunt furioși să nu agreseze fizic. Când sunt umiliți să nu caute răzbunare… și exemplele pot continua.

Toate sunt emoții negative. Ce crezi? Din cauza lor ne este acum așa cum ne este!

În 2018 eram la fel de afectată de manifestările din luna august. Și încercam să fac ceva – Culeg idei pentru grădina cu oameni.

Am bătut pasul pe loc fiindcă nu știam ce să fac mai departe. În jurul meu am demarat discuții în acest sens. Cu rudele, cu prietenii, cu cadre didactice. Au rămas la stadiul de discuții.

Ca să se schimbe ceva notabil, trebuie schimbat ÎNTREG SISTEMUL!

De aici și frica de a acționa. Căci nu știm cum să schimbă, ce să schimbăm, cine să se ocupe de schimbare.

Bine că ne cerem drepturile, bine că vrem tehnologii avansate…

Cum vezi tu viitorul?

4 Comments on “Blocați în trecut. Trăim cu frică prezentul”

  1. uite, mie nu mi-e frica sa sun la politie, dar de bagat sigur nu m-as baga. Am asistat personal la un caz cand unul isi palmuia nevasta si un domn a intervenit pentru ea. Totul s-a intors impotriva lui. Barbatul a inceput sa dea in el si femeia il scuipa si tipa ce de ce s-a bagat. Si asta cred ca e raul cel mai mic care se putea intampla. Oamenilor nu le mai e frica de lege pentru ca ea nu se aplica. Sunt tot mai multi nebuni in libertate si nu stii de unde scoate unul un cutit. Si toti astia care se bat cu pumnul in piept pe FB ca așa și pe dincolo, majoritatea nu s-ar baga.

    1. Pfff… vai de noi și lumea în care trăim. Însă am observat că sunt prea puțini cei care-și fac griji de ceea ce-i înconjoară. Trăiesc în lumea lor, în cercul lor social și sunt mulțumiți cu ceea ce au. Mai apar ocazional frustrări legate de întâlnirea cu realitatea, dar le trece repede!

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.