Se fac două luni de când mi-am lăsat copiii fără jucării. Și povestind cu mai multe persoane despre ceea ce am făcut, prima întrebare era: ”Se poate fără jucării?„ Apoi urma întrebarea: ”Da’ de ce ai făcut asta?„.
De aceea am zis că acum ar fi cazul să scriu despre acest subiect. Poate te ajută și pe tine. 🙂
Acum ceva timp am mai scris pe blog despre subiectul jucării ale copiilor mei – Este greu cu atâtea jucării. Unde scriam de obiceiurile noastre legate de sortare și cât de des făceam acest lucru. Cât și de faptul că noi, ca părinți, nu avem obiceiul de a le cumpăra copiilor jucării fără număr. Sau fără rost!
Și uite cum a venit vacanța mare și multitudinea de activități și drumeții și multe momente frumoase… ca pe sfârșit de vacanță să îmi aud că: ”Ne plictisim. Nu avem cu ce să ne jucăm. Îmi cumperi X,Y,Z? „ – X, Y, Z fiind ceva ce vedeau în acel moment la tv.
Cumva s-a umplu paharul!
FĂRĂ JUCĂRII!
Primul impuls a fost unul la nervi și la frustrare. Însă l-am lăsat să se domolească un pic și am analizat situația la rece.
Ai mei copii se plictiseau, chiar dacă aveau suficiente jucării/jocuri. Da, acum poate vei zice că e nevoie de mai mult decât jocuri sau jucării pentru ca un copil să înceapă să se joace. Nu zău?!
DE când pana mea e nevoie ca cineva să le arate copiilor cum să se joace cu jucării simple?!
DE când am încetat să mai lăsăm copii să își pună mintea la muncă și să își creeze singuri jocuri?!
Asta în condițiile în care eu mă implic destul de activ în formarea copiilor mei. Și mi s-a umplut paharul. Citesc, mă informez din mai multe surse, dar cea mai importantă sursă pentru mine este INTUIȚIA proprie!
Cât înseamnă multe jucării?
Am luat toate locurile din casă unde se găseau jucării și am început să pun în pungi. Bineînțeles că a fost cu scandal. Fără urlete sau manifestări extreme. Doar rugăminți și promisiuni… ca de fiecare dată. Eu însă foarte fermă, dar explicând pe parcurs care-i motivul și care sper că va fi lecția.
S-au adunat 7 pungi mari de Kaufland cu jucării și jocuri- mașinuțe, jocuri de societate, puzzle-uri, figurine, lego-uri etc.
Au rămas cu: 1 cutie de șah, 1 cutie cu Geomag, 1 cutie cu Lego Creators, jocul Nu te supăra frate, 1 set de păpuși, Cărți și Jocuri în genul celor descrise aici- Jocuri pentru călătoria cu mașina
Motivul acestei acțiuni?
Nu au apreciat ceea ce au avut!
Asta chiar dacă înainte de a trece la această măsură drastică am luat împreună cu ei jucăriile la rost și am propus să ne jucăm împreună cu ele. Efectiv refuzau orice tentativă de a se juca cu ce ceea ce aveau atunci. Găseau motive de refuz pentru orice variantă propusă de mine.
Atunci mi-a căzut fisa! Hai să văd cum ar fi dacă…
La început nu m-au crezut! Soțul a zis că e prea de tot. Dar am rămas pe poziții cu decizia luată și am venit cu argumente la fiecare rugămite a lor și fiecare promisiune.
”În momentul în care voi vedea că apreciați ceea ce aveți, voi începe să aduc din jucării înapoi!”
Cred că una din fricile cele mai mari era că voi arunca jucăriile. Însă repetând că le duc în altă parte și că există o cale să le primească înapoi, au trecut mai ușor peste.
Se poate fără jucării?
DA!!!
Se poate fără jucării!
Băiatul a început să citească mult mai des cărțile din ”biblioteca noastră”. Se joacă foarte mult cu Geomag și Lego Creators. Este mult mai atent și deschis la activitățile propuse în familie.
Fetița desenează și pictează foarte mult. Și ea este mai atentă și are mai multă răbdare cu un joc sau cu o activitate decât înainte.
Mă joc cu ei Șah sau Nu te supăra frate. Și facem planuri împreună legate de activitățile dintr-o săptămână. Cât mai des maergem în plimbări zilnice și vorbim… vorbim despre tot ceea ce ne trece prin minte.
Menționez că ai mei copii nu au acces la telefoane sau tablete. Este un aspect important, fiindcă degeaba le-aș fi luat jucăriile dacă ar fi avut gadgeturi.
Lecția învățată
Copiii nu au nevoie de multe jucării pentru a fi fericiți. Au nevoie de dragoste și sprijin!
Ei au învățat să se bucure și mai mult de lucrurile simple… printre altele.
Și noi am învățat că nu trebuie să fim mereu lângă ei. Au nevoie de spațiu pentru a-și pune mintea la lucru, pentru a-și dezvolta singuri unele afinități.
Tu ce crezi: se poate fără jucării?
P.S.
Acum o zi le-am adus câteva jucării din cele vechi și au fost foarte încântați. Fetița a primit coș cu fructe, legume farfurii și oale, băiatul a primit setul de roboți demontabili. Stau în dubii dacă vor mai avea nevoie și de altceva.
Noi nu prea mai avem jucarii insa cateva lego tot mai sunt. Pe cand aveam jucarii multe, le luam le strangeam si apoi rand pe rand le scoteam. TAre incantat mai era cand isi revedea vechile jucarii si se juca cu ele ca si cum ar fi noi
Asa faceam si eu cu jucariile lor, prin rotatie si era ok. Dar cumva s-au schimbat treburile.
Se poate si Fara! Piticul le primeste prin rotație, si mai rar, pentru ca le aruncă si nu are chef de ele. Ceea ce am observat este faptul ca lui ii place mai degraba sa ma ajute la bucatarie ( daca facem prajituri e perfect..sa întindă coca..sa sparga oul..sa puna zahar..faina etc)…si uite asa il implic in activitățile mele..facem curat…intindem rufe.. !!!
Mmm..nu stiu daca se poate fara jucarii. Eu iubesm fiecare zambet si fiecare sclipire a ochilor cand o vedeam pe fetita mea fericita cu noua jucarie. Da are multe si acum are deja 13 ani …cu toate acestea inca isi mai aminteste de naumite jucarii si inca se mai joaca. Eu zic ca despre asta este vorba in copilarie.
Emotia copilului cand isi vede jucariile preferate este cea ce o caut si eu. Insa alor mei le cam lipseste… pentru marea majoritate a jucariiloe avute. Asa ca am zis sa le raresc pentru a vedea impactul!
Eu am si acum jucariile mele, nu ma pot desparti de ele chiar daca am crescut de ceva vreme, ma laeaga multe amintiri de ele.
Ce tare! Asta cumva ar trebui sa aiba copiii. Amintiri frumoase legate de cateva jucarii. Nu amintiri mixte legate de cantitatea de jucarii.
Al meu are jucarii dar nu se joaca cu ele si dupa ce le pastrez un timp, le sortam impreuna si le donam.
Foarte frumos gestul! Felicitari!
Noi din iunie am renuntat la tv si e super ok de atunci. Ne mai uitam cand si cand la desene pe laptop, iar telefonul e doar in caz de forță majoră. Si de atunci e mult mai ok. Si sa stii ca este super idea si de a rari jucariile. Ms pt pont
O vai… e greu cu televizorul. Fiindca este principala sursa de entertaiment la care se pot raporta cand vine vorba despre mediul digital. Fara telefoane, laptop, tableta s-a putut. TV-ul nu mai am cum…. cred.
Te admir pentru decizia luata. Or fi ele bune jucariile dar copiii din ziua de azi s-au invatat cu prea multe si da, nu mai apreciaza ce au.
Da, s-au invatat cu prea multe. Si acum impreuna invatam altfel! Caci se poate.
Consider ca jucariile au rolul lor in educarea si dezvoltarea copiilor.
Da, au un rol in educare si dezvoltarea copiilor. Insa alese cu grija, astfel incat copilul sa si aprecieze jucaria.