Am intrat în a treia săptămână de trai la sat și am găsit multe situații noi la care să ne adaptăm. Atât eu cât și copiii. Doar că am ales acum să scriu despre o situație ce are un impact în aproape toate cele făcute de noi. Este ceva ce nu se vede din viața la sat, ceva ce pentru unii este normal, ceva ce unora li se pare ieșit din comun, ceva ce trăiesc în mare doar oamenii de la sat.
De ținut minte faptul că nu mă plâng! Am învățat să trăiesc și cu această provocare!
Și pentru că vreau să prezint cât se poate de bine situația, voi da detalii din casă și ziua ce m-a făcut să vreau să scriu aceste rânduri.
Satul unde ne-am retras
Este destul de aproape de oraș. 22 de km ne despart.
Un sat frumos, aflat în vale, înconjurat de pădure și de pământuri gata să fie lucrate de gospodari. Un sat ce mi-a fost casă în primii 18 ani de viață. Am scris într-un articol de ce abia acum revin la el – Acum 15 ani ziceam că nu mai vin aici.
În acest sat trăiesc ai mei părinți și sora bunicii mele materne. Cei trei locatari ai gospodăriei sunt pensionari și se ocupă de cele necesare funcționării unei gospodării de la sat: îngrijirea găinilor, rațelor și porcilor, lucrarea pământului de lângă casă, dar și cel mai îndepărtat.
Gospodăria este una simplă
Casa mare a fost construită în anul 1927, consolidată în timp și cu anexe făcute de părinți după posibilități.
Cele mai recente îmbunătățiri fiind la bucătărie și baie. Și acum îmi aduc aminte de senzația din copilărie când foloseam dimineața ”toaleta” din spatele casei sau groaza cu care mergeam seara pe întuneric acolo :)))
Suntem norocoși să avem o fântână în curte. Fiindcă hidroforul și boilerul plus mașina de spălat pot face astfel încât să avem zile mai ușoare. DAAAAR….
Aici apare ce nu se vede din viața la sat.
Lipsa APEI!
La care se adaugă și faptul că apa de la fântână este atât de ”tare” că schimbă gustul mâncării. Mă gândesc cu groază ce face cu mașina de spălat :))
Ce nu se vede din viața la sat
*Ultima tură de haine spălate
*Flacoanele cu apă pentru udatul grădinii
Nu se văd drumurile la fântâna din sat pentru a aduce zeci de litri de apă necesari unei gospodării.
Nu se vede apa ce trebuie fiartă pentru a spăla hainele.
Nu se văd flacoanele de apă duse de multe ori pe zi pentru a uda plantele din grădină. Acum fiind mai necesare ca niciodată.
Sau poate se văd toate aceste aspecte, dar nu sunt prezentate. De rușine sau din cauza faptului că sunt normale pentru unele zone.
Luni, 27 aprilie
Era musai să ajung la piață pentru a cumpăra palanturi. A fost pentru prima dată când am cumpărat eu așa ceva, cu gândul de a le și planta în grădină. Am venit acasă cu ele și eram pregătită pentru treabă.
Doar că mai aveam și operațiunea spălat haine de pus în aplicare. Mașina de spălat fiind folosită doar pe post de storcător. Apa din fântână prea puțină pentru a o folosi la haine, așa că am lăsat-o pentru bucătărie.
Trei oale de apă fierbinte, plus 6 flacoane de 6 litri de apă rece au fost necesare pentru spălarea și limpezirea hainelor noastre. Haine spălate de mână. Mbuuuun.
Apoi aflu vestea cu școala. Am avut nevoie de câteva minute bune pentru a procesa impactul acestei vești. Noroc că am trecut la plantat fire cumpărate și mi-am aerisit gândurile.
Greu nene cu plantatul… săpat cuib, pus firul în cuib, udat fiecare cuib cu plantă, apoi astupat și în final udat încă un pic.
Paharul de vin mi s-a părut încununarea perfectă a unei zile pline de trăiri. Exact cuvintele din seara cu pricina:
”Vine maică ‘ mea să îmi ceară sprijin la păruitul roșiilor. Acum râd. Că nu mai îmi simt mâinile și că zice taică’ meu că la noapte dacă plouă se poate să păruim iar mâine. ”
Păruitul roșiilor înseamnă ”plantarea” unui băț din lemn potrivit de gros lângă firul de roșie, băț ce va fi de folos pentru a sprijin roșia ce va avea roade. Și fiecare băț trebuie bine ”plantat” în pământ, cu ajutorul unui ciocan, barost sau topor cu nodul lat.
Am uitat să zic că seara am udat iar toate plantele puse?!
Mi-a scris cineva pe pagina de FB a blogului că este destul de interesantă viața de blogger la țară.
Și chiar este. Obositoare, frumoasă, plină de provocări ce mă ajută să trec altfel prin aceste zile.
De unde atâta apă?
Refuz să o dau pe politică și să îmi consum energia pe supoziții legate de motivul lipsei de apă curentă în acest sat. Va veni și rândul oamenilor din acest sat să aibă viață mai ușoară.
Că sigur nu își permit să facă puț suficient de adânc pentru a avea apă la discreție. La o simplă căutare pe net vei vedea că prețurile încep de la 100 ron/metru liniar, la care cred că se adaugă și alte costuri.
Revin și zic clar că nu mă plâng. Sunt conștientă de plusurile și minusurile vieții de la sat. Îmi place mai mult ceea ce îmi oferă decât lipsurile. Unde mai pui și faptul că văd și ai mei copii că se poate trăi și altfel!
Tu ce crezi că nu se mai vede din viața la sat?
P.S.
De dimineață a plouat, așa că am treabă cu păruitul iar!
Nu se vede transpiratia si efortul pe care il faci zi de zi pentru a avea tot ce-ti trebuie in gospodarie, nu se vad lipsurile si mai ales nu se vede faptul ca de obicei oamenii de la sat renunta la placerile lor personale, la a avea grija de ei din lipsa de timp si de resurse financiare.
Nu se vad, dar cumva le stim cu totii. Doar cei apropiati de cei care traiesc la sat mai dau de astfel de trairi ocazional! Dar, cu toate ca nu se vad, nici cei afectati direct nu vor sa o arate!
Viata la sat e frumoasa dar e si nevoie de muuult efort. Nu te plictisesti niciodata si rare sunt momentele in care stai pentru ca mereu se gaseste ceva de facut.
Efortul este cu atat mai de apreciat cand vezi ca sunt si rezultate!
In copilarie si adolescenta mergeam mereu la bunici la sat. Si imi placea ! Si acum mi-ar placea sa am o casuta la sat, dar recunosc ca nu m-as muta daca asta inseamna sa spal haine la mana si alte ceva. Nu neaparat din comoditate…dar mergand la serviciu nu as avea timp sa fac asta. Sper totusi ca satele din Romania sa atinga standarde mai bune de trai. Intr-adevar e frumos la sat…dar e si greu !
Eu de as avea casuta mea la tara sigur as face tot ce imi sta in puteri sa imi fac viata dupa bunul plac. Caci pana la urma mersul la munca nu inseamna ca viata la tara trebuie sa fie ca la oras si sa ai toate lucrurile pregatite pentru a fi mai usor… Cred ca tine de organizare!
Of…cred ca cel mai rau doare partea cu lipsa apei. Eu am o casa la tara si cel mai rau ma doare lipsa gazelor acolo. Apa curenta avem, toaleta in casa, dus cu boiler dar faptul ca ne incalzim cu caloriferul electric si cu soba este ceea ce ma doare cel mai rau. Insa viata la tara este superba!
Pana la urma toate minusurile ne ajuta sa vedem plusurile din viata noastra!
As rezista si eu,o zi, doua…nu mai mult.
In timp poate se schimba lucrurile…
Viata la tara are plusuri si minusuri, dar per total, pentru echilibrul nostru fizic si psihic, partea pozitiva intrece cu mult micile inconveniente. N-as putea trai numai la tara, dar as reveni mereu la a ma incarca la sursa ei de energie pura.
Cred ca depinde de fiecare in parte. Nici eu acum cativa ani nu ma vedeam locuind la tara. Dar acum se schimba incet gandul :))
Foarte frumos articolul tau. Parca m-ai rupt putin din „realitatea” mea… Mie imi place sa vad doar lucrurile pozitive…dar e drept, nu stiu ce inseamna cu adevarat viata la sat pentru ca eram mult prea mica atunci cand m-am despartit de el irevocabil. Ce vad la tine nu e compara deloc cu ce vad la ai mei…care teoretic au renuntat de cativa ani la oras pentru a se muta la tara…dar la ei „tara” este, de fapt, o statiune turistica montana… deci au animale si teren de cultivat..dar sunt in oras (pana la urma). Uitasem, cumva, ca in alte parti viata este mult mai solicitanta!
Multumesc mult pentru apreciere. Si mie imi place sa vad pozitivul in ceea ce ma inconjoara, dar si sa prezint mai multe perspective ale unor situatii ce poate nu ajung la toti… asta imi ofera blogul!
Bună! Fain articol. Ce pot spune eu care am locuit la bloc toată viața mea de copil si apoi adolescentă, apoi la cămin în facultate? Dar că absolut toate vacanțele mi le petreceam la bunici, la țară și știu ce înseamnă muncile agricole din curte și de la mari distante de case? Îngrijirea păsărilor și a animalelor domestice, copaci, legume, vie, flori – în fine, de toate (de la sămânță la rămas, la plantă, udat, copilit -adică rupte frunzele prea bogate acolo unde este nevoie să crească legumă, bătuți parii pentru sprijin, dăunatorii, soluțiile ingenioase pentru a scăpa de ei fără a dăuna plantei), coasa si gândul, porumbul și fasole de pe câmp, bulionul, zarzavaturi, toate trebuiau făcute.
Cu spălatul îți dau dreptate. Nu aveam fântână în curte ci la vreo 4 case mai departe. Mergeam cu 2 găleți de 10 litri fiecare. Aduceam apă pentru mâncare, spălat haine, spălat noi, pentru animale. Și eu care eram o fricoasă în ceea ce privește animalele mari (vacă, cal), tot făceam cumva de le adăpam. Apoi plita, soba, vatra – cu lemne, cu ciocleji (bețe uscate de floarea soarelui, de porumb), cu orice. Când plouă, apoi ploua, când era seceta apoi era secetă. Fântână ajungea undeva la 60 de metri adâncime. La secetă ajungea undeva la 80 metri, poate chiar mai mult.
Cu toate acestea, ne plăcea să stăm acolo, la bunici. Singurele dezavantaje erau baia, toaleta și lipsa copiilor. Dar treceam peste astea. Plus că apăreau aventurile care condimentau viața de copil. Ca adult care locuiește acum la casă, dar cu tot confortul necesar, mi se pare o minune copilăria mea. Și apar și acum dificultăți, altele față de când eram mică. Seceta e din e in ce mai mare, duritatea apei disponibile e incredibilă încât distruge electrocasnicele la care o folosim, pielea noastră parcă are alergii (posibil din cauza mâncărimii uneori), vântul constant, chiar și când e caniculă (), uscarea plantelor și a copacilor, daca nu sunt udați, lipsa apei la robinet din cauza că în vale e udă gazonul cu apă de la robinet, desele întreruperi la apă, electricitate; cățeii nimănui sau abandonați, pisicile de peste tot (păr de la ambele animale).
Cu toate acestea, noi chiar suntem recunoscători chiar dacă mai avem de plătit mult și bine pentru această casă. Fetele noastre au loc să se desfășoare atât în casă cât și afară. Au parte de aer, soare, iarbă, fac și treburi ușoare pentru a vedea ce înseamnă să ai legume, copaci, iarbă. Sunt multe neajunsuri, plus distanța față de oraș unde mergem (mergeam) toți pe tru grădiniță, școală și serviciu. Dar și la apartament ai avantaje și dezavantaje. Cred că, la un moment dat, alegem ce ni se potrivește în momentul acela. Posibil peste o perioadă să ne schimbăm părerea. Suntem guvernați și de împrejurări (fizice, personale, financiare). Noi am ales.
.
.
.
.
Vai cât am scris.
Văleu viața mea cât de faine și speciale sunt acest rânduri pentru mine. Sunt de apreciat și le port mereu cu mine. Sunt dovada faptului că blogul poate fi locul in care sa purtam o conversatie si sa putem impartasi impresii!
Pana la urma toate alegerile le facem mai mult sau mai putini singuri, sau mai mult sau mai putini in cunostinta de cauza. Viata la sat clar poate fi frumoasa daca o vedem frumoasa… cu toate provocarile ei si lucrurile ce la oras nu apar!
Grea munca la tara dar este și satisfacția că nu stai închisă în casă toată ziua.
Asta da! Asta chiar conteaza in aceste vremuri si este de apreciat!
Ehhe nu se vede transpiratia, efortul, dar sunt la de la sine intelese.
Nu se vede bucuria, multumirea cand se incheie o zi si stii exact ce ai facut, caci sunt dovezi clare.
Nu se vede faptul ca noaptea dormi mai bine, chiar daca poate dormi mai putin acum, e mai calitativ somnul.
Toate sunt presupuneri, cumva deduse din ce am citit scris de tine.
Sper sa gasesti metoda potrivita in a le aranja pe toate, inclusiv pe tine si sufletul tau!
Carmen
Ohooo… sunt multe lucruri ce nu se văd, multe dintre ele nici nu se pot vedea. Ci doar simți. Eu mă bucur însă de toate, cu atât mai mult cu cât acum am ocazia de a le da o formă și o prezentare în această căsuță virtuală 🙂