Să ne fie clar, știu că sunt muuulte cărți greu de citit din literatura ”grea”. Dostoievski sigur dă de furcă mai mult ca Kristin Hannah sau Betty Mahmoody, însă eu nu sunt critic literar să vin cu astfel de recomandări în domeniu, nici nu m-ar duce bibilica să mă înham la astfel de lecturi clar grele în această perioadă.
Așa că mă duc pe cărți ce par interesante și cvasi-ușoare.
Subiecte grele și povești dure am mai citit. De exemplu:
Doar că nu se compară cu ceea ce prezint în acest articol!
Din selecția aceasta de 3 cărți greu de citit ce le vei afla mai jos, doar una mi-a dat cu virgulă. Doar una a rămas necitită. Celelalte două le-am citit cumva, dar tot se încadrează în categoria greu de citit.
Sunt 3 cărți diferite, 3 autori diferiți, 3 stiluri diferite, 3 subiecte diferite.
Vei găsi mai jos descrierea oficială a fiecărei cărți plus motivul ce m-a făcut să o încadrez în această categorie. Intru direct în subiect pentru a nu mai lungi treaba!
3 cărți greu de citit
Aleea cu licurici – autor Kristin Hannah
Descrierea oficială:
”În vara agitata a anului 1974, Kate Mularkey pare că s-a împăcat cu faptul că viața nu are să-i ofere nimic special. Dar, spre uimirea sa, „cea mai grozavă fată din lume” se mută pe strada ei și vrea să-i fie prietenă. Tully Hart pare să aibă totul: frumusețe, inteligență, ambiție.
La prima vedere, cele două fete sunt cât se poate de diferite: Kate, condamnată să fie veșnic o ființă obișnuită, cu o familie iubitoare care o umilește în permanență; Tully, plină de strălucire și mister, dar cu un secret care o distruge. Ele fac un pact pentru a fi cele mai bune prietene pe vecie, iar până la sfârșitul verii devin de nedespărțit.
Timp de treizeci de ani, Tully și Kate se sprijină una pe alta, trecând printr-o mulțime de evenimente și stări care le pun la încercare prietenia: gelozie, furie, durere, resentimente. Și cred că au supraviețuit tuturor încercărilor vieții până când un singur act de trădare le va despărți… și le va supune curajul și prietenia la testul final.”
Carte lungă- 493 de pagini.
Povestea este destul de interesantă, frumos construită, doar că este obositoare. Povestea este prezentată din două puncte de vedere: a lui Kate și a lui Tully. Se intercalează plăcut, dar tot a fost obositoare. Și totuși nu am lăsat-o până nu am aflat toată povestea.
De vină cred că este starea mea de spirit. Probabil caut mai mult optimism sau acțiune sau suspans. Văd ce-mi rezervă următoarele cărți din stiva avută și prezentată aici – Despre cărți în izolare
Este prima carte citită de la această autoare și cumva i-aș mai da o șansă, fiindcă am văzut că mai are și alte cărți scrise.
Lectura este una plăcută per ansamblu, dacă nu ești ca mine – cititor ce vrea să citească o carte cap- coadă fără întrerupere.
Numai cu fiica mea – autor Betty Mahmoody, William Hoffer
Descrierea oficială:
”Bestseller internațional, nominalizat la Premiul Pulitzer, cartea a fost ecranizată în 1991, cu Sally Field și Alfred Molina în rolurile principale.
În avionul care o duce la Teheran – împreună cu soțul ei de origine iraniană, Moody, și cu fiica sa de patru ani, Mahtob – pentru o vacanță de două săptămâni, Betty are sentimentul că a făcut o greșeală ireparabilă.
Câteva zile mai târziu, viața ei devine un coșmar: Moody se transformă într-un temnicer, ținindu-le prizoniere într-o țară unde femeile sunt aproape sclave, iar americanii sunt disprețuiți. Betty nu-și mai dorește decât să se întoarcă amândouă acasă, în Statele Unite, să părăsească această țară sfâșiată de război și tradiții arhaice, o lume haotică, în care femeile trebuie să îndure fel de fel de umilințe.
O poveste adevărată și fascinantă despre dragoste maternă, disperare și curaj pe fundalul unei situații politice de criză.”
O vai ce carte! Intensă! Greu de citit din cauza subiectului, din cauza celor prezentate, din cauza situației în care ne aflăm acum – izolare și nesiguranță!
Clar este o carte specială, de aceea m-am încăpățânat să o citesc. Deși nu m-a ajutat prea mult să îmi ridic moralul, mi-a dat o putere. Una luată din determinarea și ambiția personajului principal.
Este o carte ce atinge puncte sensibile, ce stârnește trăiri, ce crește tensiunea, chiar și lacrimi pot ieși la iveală. Mai ales dacă ești mamă. Este o carte greu de citit și de digerat, dar o carte ce îți poate deschide ochii – INSPIRATĂ DIN REALITATE!
Cartea are o continuare, de data aceasta fiind versiunea fetiței la înaintare – Numele meu este Mahtob / Mahtob Mahmoody.
Xanax, autor Liviu Iancu
Descriere oficială:
”Liviu Iancu, cel mai cunoscut journalist de turism din Romania, a intrat în presă din greșeală în anul 2000, crezând că Mediafax e o agenție imobiliară, dar s-a lămurit rapid că e mai interesant să scrii știri decât să vinzi case.
De acolo a plecat la tabloidul Național, însă găinile care nasc pui vii fuseseră descoperite deja, ceea ce l-a făcut să migreze după un an în echipa care a lansat Business Magazin, iar peste o vreme a ajuns la Capital. După câțiva ani s-a intors la Mediafax, de unde a plecat după șapte ani, temându-se ca agenția, intrată între timp în insolvență și relocată într-un spațiu mult mai mic, se va transforma într-o simplă afacere imobiliară.
În prezent este jurnalist la Profit.ro, unde a publicat o serie de editorial-povești originale în peisajul presei economice românești, foarte appreciate de cititori.
Câteva dintre acestea se regăsesc și în Xanax, romanul său de debut.”
*poză din iulie 2019
De un an am cartea și nu am reușit deloc să trec de primele 20 de pagini!
Are un stil aparte autorul, un stil ce nu mi se potrivește deloc. Nu pot și nici nu mai vreau să o citesc. Are ceva ce mă enervează și mă oprește în a merge mai departe cu lectura! Și nu mai am răbdare cu ea.
AM REUȘIT și am scris despre carte aici – Cartea Xanax ; Liviu Iancu
Dap, se înjură, se râde (cică), se vrea a fi ceva interesant. De departe de a fi o pudică ce își mută privirea când citește înjurături. Adi Hădean sau Marian Godină au de toate în ale lor cărți și au fost lecturi plăcute.
Cam atât cu ale mele cărți greu de citit!
Salut. Imi place cum scrii. Am dat peste site-ul acesta din greseala. Uite una grea…cel putin pentru mine: „Si am spus da. O poveste de iubire” – Elizabeth Gilbert. Se vrea continuarea pentru Eat, pray, love. Pur si simplu …ma plictiseste. Insertiile socio istorice despre evolutia casatoriei si a relatiei de cuplu acopera cu totul experienta personala de dragoste. M-a epuizat. Am lasat cartea. Cireasa de pe tort e …. lipsesc paginile de la 45 la 70 :). Poate e mai bine, poate nu am pierdut nimic
Buna. Multumesc pentru apreciere si bun venit in aceasta casuta 🙂
Sa stii ca eu am avut un sentiment ciudat legat de cartea mentionata de tine, desi ”Eat, pray, love” este una dintre cartile ce eu le ador. Insa, urmarind cateva din clipurile autoarei de pe Youtube, am simtit ca nu va fi la fel continuarea. Se pare ca instinctul m-a ajutat de aceasta data.
Sper sa ne citim si cu alte ocazii!
Primele doua carti mie mi s-au parut minunate, Kristian Hannah scrie minunat, iar Aleea cu Licurici chiar e o carte minunata.
Sunt sigura ca daca as fi citit cartea in alt moment altfel ar fi fost impresia. Insa acum mi s-a parut mai mult obositoare lectura…
Nu le-am citit. Nu mai citesc in ultimul timp, am alte preocupari acum.
Este vreme pentru toate obiceiurile 😉
Sincer nu le-am citit, dar chiar m-au fascinat descrierile tale, asa ca e posibil sa le incerc in viitor.Imi plac provocarile, in general. Pentru mine carti greu de citit sunt cele plictisitoare. Orice care SF este imposibila… in rest … ma descurc :)).
Am gasit si cateva carti SF ce mi s-au parut interesante. Insa am observat ca citirea acestora a depins mult de starea me de spirit.
În general, mie imi plac cartile cu subiecte mai complexe. Par interesante aceste carti si cu siguranta sunt ceva mai obositoare.
De obicei imi plac provocarile, insa intercalate. Adica si ceva usor, si ceva complex!
Nu am citit aceste cărți dar am și eu câteva începute prin biblioteca.
Eu sper sa nu mai am carti incepute prin biblioteca :))
Am si eu o multime de carti care asteapta a fi citite, insa in aceasta perioada chiar prefer cartile romantice, cu subiecte care sa-mi insenineze ziua pentru ca exista o presiune maxima in jurul meu si altceva nu as mai vrea in plus.
Exact asa ma gandesc si eu in aceste zile. Caut ceva usor, pentru deconectare 🙂
Am gasit si eu cateva carti greu de citit, dar nu m-am gandit la asta, multumim pentru prezentare.
Sa fie cu folos prezentarea :))
Uite ca am si eu una de mentionat, se numeste Pierduti in cartierul spaniol, am crezut ca ma apuca spumele cat am citit o
Multumesc pentru recomandare 🙂 Sunt tare curioasa de carte acum… sa vad daca rezist :))
Nu am citit aceste cărți în principal deoarece nu prea e genul meu de lectură… Eu sunt orienttă către psihologie și dezvoltare personală. Însă, de-a lungul timpului, și mie mi s-a întâmplat să dau peste cprți greu de citit.
Am descoperit în mai multe cărți fapte sau pasaje care mă pot ajuta în dezvoltarea mea personală. Este ciudat că aceste cărți îmi sunt mai la îndemână ca cele special create pentru domeniul de dezvoltare / psihologie 🙂