Spălat rufele în public

Aș folosi această expresie doar dacă este un concurs sau vreo inițiativă de spălat rufele în public ce implică un lighean, apă, detergent și rufe. În rest, e cu mare băgare de seamă.

Românului îi place senzaționalul și circul gratuit!

Eu evit pe cât posibil astfel de situații, deși sunt în postura de blogger. Postură în care aș putea foarte ușor să folosesc blogul pe post de unealtă care să îmi ofere o imagine mai mult decât favorabilă. Însă nu sunt așa. Sunt mult mai reținută pe blog, dar sunt la fel de directă, de sinceră ca în viața reală. De aceea sunt evitată de cei care se află fizic în jurul meu.

Online oamenii pot avea mai multe măști, cum la fel pot avea și offline. Dar, nu îmi consum energia pe așa ceva.

Orice imagine trebuie susținută constant și la un moment dat sigur m-aș încurca în ele.

Pentru mine

Sunt momente care sunt doar pentru  mine. Sunt situații în care mă regăsesc uneori, și deși știu că poate fi de ajutor prezentarea lor pe blog, aleg să le țin în casă. Sunt pentru mine, nu pentru cei din ”public”.

În momentul în care îmi spăl rufele în public, cu ce intenție o fac?

Cel puțin una din persoanele implicate în această acțiune va fi umilită. Va fi judecată. Va fi pusă într-o situație penibilă. Cu atât mai mult cu cât situația este spusă doar dintr-un punct de vedere și cât timp auzi doar o versiune.

De ce acest articol?

Am menționat în articolul Deschide ochii pentru a vedea ușile câteva aspecte ce m-au adus la acest articol.

”Pentru că fac ceea ce îmi place, pentru că mă descurc cu această situație, pentru că nu mă plâng de ceea ce nu îmi reușește, pentru că sunt în stare să gândesc altfel, iată care sunt câteva din cuvintele ce mi-au ajuns la urechi: arogantă, cu nasul pe sus, întreținută, comodă etc. Acestea sunt acelea mai frumoase și care rupte din context nu par atât de grave.” – restul sunt în articolul de mai sus.

Știu că pot duce multe, pot să ignor ceea ce nu îmi convine.

Dar până când să permit cuiva să îmi caute nod în papură?

Tentația este mare. Aceea de a scrie și vorbi despre aceste aspecte pe blog sau pe canalul de YouTube. De a expune anumite persoane, de a le demonstra că pot și eu face jocul lor, de a răspunde înapoi cu aceeași monedă.

Dar, cu cât mă gândesc la acest lucru, cu atât realizez că nu aș face decât să întrețin un foc ce se va stinge la un moment dat… dacă nu are flacară. Și va rămâne fum, însă nu este focul meu de stins.

Pot decide singură. Tu?

Vreau să mă bucur că am o viață, acest dar neprețuit, și că pot singură să decid ce este în ea. Și cine este în ea.

Vreau să ajung la bătrânețe o femeie care să fie plină de viață și energie. Chiar se poate acest lucru, dacă nu îți consumi toată energia în tinerețe, pentru ceva sau cineva care nu merită.

Și, nu că ar fi treaba cuiva, dar nu mi s-a întâmplat nimic. Tot așa sunt cum mă știai. Tot implicată într-o familie minunată, formată din doi copii și doi părinți 🙂

P.S.

Și dacă nu aș fi bine, chiar ai crede că aș trece la spălat rufele în public?!