Eu cu virusul

I-a trebuit un an, dar până la urmă m-a ajuns. Dacă în martie 2020 încercam să fac față cum pot la toate restricțiile și informațiile legate de noul virus, în martie 2021  eu cu virusul m-am întâlnit și m-a atins.

Paranoia gestionată pe timp de viruși și epidemii

Nu mă întreba de unde l-am luat, că nici acum nu reușesc să îmi dau seama concret. Oriunde am fost, am respectat normele de distanțare plus normele de igienă. Și uite că prima zi de primăvară a venit cu o veste atipică pentru mine. Bine, vestea oficială a venit la câteva zile, dar simptomele trăite m-au dus direct cu gândul la virus.

Luni, 1 martie, mi-a fost foarte rău, marți am făcut un test rapid ce a ieșit pozitiv, miercuri am făcut testul PCR, joi am primit rezultatul oficial pozitiv, vineri m-a sunat de la DSP și medicul de familie. Încă sunt în carantină, până pe 17 martie inclusiv, dar starea mea de sănătate s-a îmbunătățit considerabil.

Starea de rău inițială a fost bruscă dar foarte intensă. A debutat după masa, spre seara am fost mai ok, dar noaptea m-a prins cu temperatură și frisoane. Zilele ce au urmat au fost foarte intense, trăind fel și fel de stări de rău. Fiecare zi a fost diferită, punctul comun fiind somnul. Dormeam foarte mult și acum când îmi aduc aminte, parcă eram într-un fel de transă. După 7 zile de la primele simptome am început să îmi revin, să mă simt stăpână pe corpul meu.

Simptomele și tratamentul

La acest capitol am dubii dacă să scriu sau nu. În primul rând fiindcă simptomele au fost foarte variate. Apoi fiindcă tratamentul primit  este unul specific simptomelor trăite de mine și a istoricului medical.

De aceea îndemnul meu este să discuți cu medicul de familie orice simptom ai avea și să încerci să gândești la rece pe cât posibil. Pe lângă faptul că te protejezi pe tine și ai grijă de sănătatea ta, îi protejezi și pe cei din jur prin izolare.

Cine mai are o minte încăpățânată?

Eu cu virusul

Calmul a fost la ordinea zilei. Oricum nu aveam putere pentru nimic. Așa că am lăsat fiecare zi să treacă de la sine. Când am putut, am citit. În rest doar somn. Țin minte două momente mai intense de durere a mușchilor în care am încercat să meditez. Mi-am căutat o poziție mai confortabilă și am încerct să mă liniștesc… și a mers.

Nu am avut puterea și concentrarea necesară pentru activitate în social media.

Pagina de fb a fost pustie, pe insta mai intram din când în când pe story-uri, pe blog deloc, cu colaboratorii nu am avut putere să vorbesc…. Într-una din zile mă bătea gândul să mă reorientez în ”carieră”. Ca în prima zi cu o stare mai bună de spirit să îmi comand un ghid de business storytelling :)))

Acasă eram prezentă, dar eram absentă. Chiar dacă am fost în casă cu ai mei, am fost pe survival mode. 

Asta cred că m-a ajutat să trec peste tot. Să mă las dusă de val, să nu lupt, să nu mă agit, să las totul să treacă de la sine. Foarte ampulea, știu. Dar într-o lume în care suntem mereu contra timp, mereu căutăm să facem cât mai multe într-un timp scurt, să tratăm repede orice stare de rău, timpul are felul său de a lucra.

Sigur, ce am trăit eu nici nu se compară cu formele grave trăite de alte persoane. Pot doar să sper ca cei ce se întâlnesc cu virusul să treacă tot mai ușor peste el.

Impactul său în viața mea

Înainte de virus eram în apogeul schimbării stilului meu de viață. Am trecut de la mișcare zilnică la repaus total. Încă nu am reușit să îmi reiau antrenamentele, nici măcar cele ușoare ce le-aș putea face în casă. Dar pas cu pas voi ajunge iar în acel punct.

Cu mâncarea stau foarte prost. Pofta mi-a pierit cu totul, dar nu pot zice că îmi pare rău. Acum mă gândesc ce să mănânc pentru a putea lua medicamentele, dar mă gândesc la variante de farfurii sănătoase. Că în celelalte zile eram încântată dacă puteam mânca o felie de pâine cu cremă de brânză. Fructele mi-au fost alături (portocale și banane), ceaiurile fierbinți, ciocolata caldă și pogăci făcute de mama (primite pe geam).

Aș vrea să cred că sunt mai înțeleaptă. Înainte eram pe un drum bun deja, dar acum am devenit și mai selectivă, și mai focusată pe acțiuni simple ce aduc suficientă satisfacție pentru a merge înainte cu ceea ce fac. Poate deveni frustrant pentru mine uneori. Să văd numerosele acțiuni făcute, să pot contoriza efortul depus pentru ceea ce am creat, dar să nu pot contoriza rezultatele.

Acum sunt bine. Sunt mai bine. Acasă. Cu familia. Sănătoși. Mai legați. Mai implicați. 

Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar știu că am un viitor ce pot să îl modelez!

Și este suficient de bine pentru mine!