Din momentul în care descoperi că vine barza, viaţa ta se va schimba. Urmează 40 de săptămâni de aventură continuă. Cel mai important lucru de ţinut minte este că nici o femeie nu este la fel în acea perioadă.
Acest lucru este unul foarte foarte foarte important şi se va aplica în viaţa ta de acum în colo.
Diversitatea face parte din frumuseţea acestei lumi şi dacă până acum admirai, acceptai şi nu judecai persoanele diferite, aşa trebuie să te vezi şi pe tine.
Nu te compara cu nimeni. Eşti cea mai bună mamă!
Mai ales pe perioada sarcinii, cât şi după.
Dacă ştii că eşti o persoană sensibilă sau mai receptivă la sfaturi, EVITĂ MEDIUL ONLINE !!!!!!!!!! Dăunează foarte mult să cauţi online soluţii la anumite situaţii.
Doctor Faisbuc si asistenta Forum!
Cele 40 de săptămâni sunt dedicate ţie şi burticii tale. Să te acomodezi cu noul statut de viitoare mămică poate fi greu şi dacă mai ai parte şi de persoane care au trecut prin această experienţă prin preajmă, poate fi şi mai greu.
Absoarbe doar informaţiile care crezi că se pot aplica şi în cazul tău. Nu lăsa informaţiile să te doboare. Pe perioada sarcinii îţi poţi crea diferite scenarii despre cum va fi viaţa ta după întâlnirea cu bebele. Şi de obicei aceste scenarii sunt cauza care te împinge către o depresie postnatală.
Cu cât eşti mai realistă, cu cât eşti mai relaxată, cu atât îţi va fi mai uşor să te adaptezi noului statut de proaspătă mămică.
Viaţa alături de un bebeluş nu este tot timpul uşoară, iar multe mămici cedează.
Nu fii una din ele. Ia totul pe rând, calm şi vei reuşi să faci faţă oricărei situaţii.
Dacă bebele plânge, caută să găseşti cauza. Iată câteva cauze frecvente:
- Îi este foame. Chiar dacă au trecut 10-15 minute de când l-ai alăptat, fiind nou-născut, încă nu are stomacul format. Poate nu a venit lapte destul de la sân şi mai are nevoie. Nu-ţi fă griji, nu va face foame. Observă lactaţia şi nu renunţa repede la alăptarea naturală, doar pentru a fi sigură că mănâncă destul lapte. Dacă creşte în greutate înseamnă că primeşte destul .
- Trebuie schimbat scutecul. Unor bebeluşi nu le place să stea nici cu mult pişu, darămite cu treaba mare. Verifică constant.
- Are colici. Acestea sunt cele mai urâte momente din viaţa unei proaspete mămici. Fiindcă nu toţi bebeluşii reacţionează la siropuri sau ceaiuri pentru ameliorarea simptomelor. Ai doar grijă să-l pui să râgâiască după fiecare masă. Poate dura şi 10 minute pînâ reuşeşte.
- Este obosit. Unii bebeluşi au nevoie de mai mult somn. După ce e curat, sătul şi nu-l doare burtica, poate fi mai greu să adoarmă. Ai nevoie de răbdare.
Aceste sunt frânturi din experienţele trăite de mine, alături de cei doi copii ai mei.
Prima sarcină a decurs fără probleme, fără greţuri, ameţeli sau alte simptome neplăcute , care sunt asociate cu o sarcină. A doua oară a fost fix invers.
Şi deşi unele mămici reuşesc, chipurile, să se descurce singure cu bebeluşii, eu recomand prezenţa unui PEDIATRU alături de tine , încă din momentul în care soseşti acasă cu bebe.
Prezenţa pediatrei, cât şi disponibilitatea dânsei la orice oră (mai ales prin telefon) cred că m-a scutit pe mine de griji inutile şi de o depresie uşoară.
Fiindcă dacă nu ai pe cine întreba şi/sau dacă întrebi alte mămici şi observi că bebe nu reacţionează la acele soluţii, te poţi panica şi aluneca pe drumul „NU SUNT O MAMĂ BUNĂ„.
Drum periculos atât pentru tine cât şi pentru bebe.
Tu ai devenit pentru acel bebe, cel mai important om din viaţa lui. Depinde de tine, are nevoie de tine şi te iubeşte aşa cum eşti.
Nu-ţi ascunde stare de spirit, nu-ţi ascunde grijile şi dacă simţi că te îndrepţi spre o depresie caută ajutor. Dacă nu ai mai avut parte de aşa ceva, poate nici nu ştii că o trăieşti. Dar o şedinţă alături de un specialist , nu strică nimănui.
Savureză momentele de linişte alături de bebe, mangâie-l cât mai des, iubeşte-l cum ştii doar tu şi înarmează-te cu MULTĂ răbdare !!!!
De unde primesc energie pentru a face faţă provocărilor?
Nu am trait niciodata acest sentiment,acela de a fi mama.Dar nu este timpul trecut
Timpul ne rezolva multe!
Am intrat acum pe bloc fiindcă mi-am adus aminte ca tu ai niste articole de genul..Eu îmi iubesc copilul mai presus de orice ,ne jucam ne alintat ..îmbrătisare pupicei. ..atunci când plânge caut sa gasesc soluția dar când vad ca nu o gasesc incep sa ma enervez si trântesc si uneori mai si tip..sa fie asta o depresie?Nu cred …probabil trebuie sa am mai multa răbdare!!
Cred ca este modalitatea in care tu faci fata acelor trairi de moment. Ceea ce este total opus depresiei. In acea stare, nu comunici, tii totul in tine si te consumi fara a te manifesta in vreun fel. Cresterea si educarea unui copi vine cu multe responsabilitati, cu multe momente grele care te pun la incercare. Atata timp cat tu faci ce este mai bine pentru tine si familia ta, totul trece. Incearca sa fii calma, sa nu lasi frustrarea si furia sa te cuprinda in intregime. Schimba subiectul, iesi din camera, canta, danseaza… orice care iti permite sa e calmezi. Ca sa poti analiza apoi situatia mai bine. Multa putere si rabdare.
Eu consider ca sunt o mama buna.
Iubesc copii si-mi place sa am grija de ei.
Iti iubeste si iti adori copilul de cand este in burta.
La 22 de ani a venit pe lume unicul meu fiu, lumina ochilor mei.Mi-a fost greu dar atat de placut!
si eu sunt o mamica tanara knd am ramas insarcinata ma stresam cu fel si fel de ganduri dar acum cand il vad ca creste si e un baietel atat de cuminte ma simpt cea mai fericita
Am fost mamica tanara 🙂 atunci cand am adus pe lume puii mei,relatia noastra a fost intotdeauna plina de mangaieri,pupici si vorbe frumoase….si astazi ma mandresc cu ele <3
Felicitari 😉
Multumesc draga mea ,iti doresc din tot sufletul sa ai aceeasi relatie minunata cu puii tai <3