Chiftelele copilăriei mele


Azi e despre copilărie! Bine, şi despre chiftele. Dar, se pare că m-am trezit cu acest gând şi tot ce s-a întâmplat până acum, m-a trimis în copilăria mea.

Abia acum am realizat că aceste chiftele sunt de fapt cele care le mâncam eu cu poftă când eram mică. Chiftele care mă salvau de multe ori. Cât erau calde, „furam” câteva, le puneam pe o felie de pâine şi fugeam înapoi la joacă.

Aşa fac şi ai mei copii. Nu apuc să le pun în farfurie cu garnitură şi să stăm la masă. Fug repede cu câteva chiftele în mână şi felia de pâine.

E plăcut dacă stai să te gândeşti la vremurile bune de când erai mic. Şi-i vezi pe ai tăi copii bucurându-se de lucruri mărunte.

Cât despre chiftele, m-am mai jucat cu ingredientele, vezi aici Chiftele de dovleac cu cascaval, dar nu au fost aşa apreciate ca aceste chifetele ale copilăriei mele. Aşa că vă zic cum le-am făcut azi.

Ingrediente necesare:

  • 0,5 kg de carne tocată (porc sau pui)
  • 3 felii de pâine
  • 1 ou
  • 3 cartofi medii
  • 1/2 ceapă galbenă
  • 3 bucăţi de usturoi
  • mărăr şi leuştean
  • sare şi piper

Pregătirea amestecului

Gramajele de mai sus ar trebui să ajungă pentru vreo 35 de chiftele medii. Cunosc doamne care le fac şi mai mici de cum mi-au ieşit mie, dar şi mai mari decât ce veţi vedea în poze.

Într-un bol mare, se pune carnea, oul, condimentele şi verdeţurile. Apoi se adaugă restul ingredientelor care au nevoie de prelucrare.

Pâinea se pune la înmuiat în apă. Apoi se stoarce bine şi se adaugă peste carne.

Ceapa şi usturoiul se dau pe răzătoarea mică. Se poate direct deasupra bolului cu amestec.

Iar cartofii se curăţă şi se dau şi ei pe răzătoarea mică. Dar nu direct în bol, căci trebuie stors amidonul (sucul lăsat de cartof).

Se amestecă tot şi arată cam aşa.

aluat chiftele

Împărţire şi gătit

Aluatul de chiftele se împarte în mingi de mărimea preferată de voi, apoi se găteşte în tigaia cu ulei încins.

Ştiu, nu-i prea sănătos, puteţi face şi la cuptor aceste chiftele. Dar sunt alte lucruri care nu ne fac bine şi nu ne ferim de ele 😛 . Prăjelile sunt bune cu măsură, nu?!

Mirosul este divin. Casa scării din bloc era toată cu miros de chiftele, lucru ce l-a observat şi băiatul când a venit de la şcoală.

Chiftelele copilăriei

Servite cu roşii, castraveţi şi un pic de brânză……. au fost ceea ce-mi trebuiau pentru a-mi alina dorul.

Copii au servit cu pâine goală, ce atâta stat la masă.

Voi ce reţetă de chiftele aveţi?

chiftele cu carnechiftele

13 gânduri despre “Chiftelele copilăriei mele

  1. tot cam asa le facem si noi dar in ultima vreme lumea schimba multe la reteta. Ba scot painea, ba nu pun nici cartof, ca sa nu faca rau si sa nu ingrase. Gustul nu mai e acelasi. Ori faci chiftele, ori nu mai faci! Ca doar nu mananci in fiecare zi!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Sunt si chiflele copilariei mele. Vai cat de mult imi plac. In copilarie imi aduc aminte ca mamaie facea si varianta fara carne, in perioada postului. Acelea erau absolut dementiale. Eram micuta si nu imi aduc aminte exact cum le facea, sau mai bine spus ce punea exact in ele. Stiu, cartuful era baza, ceapa, verdeata, faina, dar mai punea ea ceva… Din pacate am tot incercat retete, au iesit bune, dar nu ca alea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s