Azi e despre copilărie! Bine, şi despre chiftele. Dar, se pare că m-am trezit cu acest gând şi tot ce s-a întâmplat până acum, m-a trimis în copilăria mea.
Abia acum am realizat că aceste chiftele sunt de fapt cele care le mâncam eu cu poftă când eram mică. Chiftele care mă salvau de multe ori. Cât erau calde, „furam” câteva, le puneam pe o felie de pâine şi fugeam înapoi la joacă.
Aşa fac şi ai mei copii. Nu apuc să le pun în farfurie cu garnitură şi să stăm la masă. Fug repede cu câteva chiftele în mână şi felia de pâine.
E plăcut dacă stai să te gândeşti la vremurile bune de când erai mic. Şi-i vezi pe ai tăi copii bucurându-se de lucruri mărunte.
Cât despre chiftele, m-am mai jucat cu ingredientele, vezi aici Chiftele de dovleac cu cascaval, dar nu au fost aşa apreciate ca aceste chifetele ale copilăriei mele.
Aşa că vă zic cum le-am făcut azi.
Ingrediente necesare:
- 0,5 kg de carne tocată (porc sau pui)
- 3 felii de pâine
- 1 ou
- 3 cartofi medii
- 1/2 ceapă galbenă
- 3 bucăţi de usturoi
- mărăr şi leuştean
- sare şi piper
Pregătirea amestecului
Gramajele de mai sus ar trebui să ajungă pentru vreo 35 de chiftele medii. Cunosc doamne care le fac şi mai mici de cum mi-au ieşit mie, dar şi mai mari decât ce veţi vedea în poze.
Într-un bol mare, se pune carnea, oul, condimentele şi verdeţurile. Apoi se adaugă restul ingredientelor care au nevoie de prelucrare.
Pâinea se pune la înmuiat în apă. Apoi se stoarce bine şi se adaugă peste carne.
Ceapa şi usturoiul se dau pe răzătoarea mică. Se poate direct deasupra bolului cu amestec.
Iar cartofii se curăţă şi se dau şi ei pe răzătoarea mică. Dar nu direct în bol, căci trebuie stors amidonul (sucul lăsat de cartof).
Se amestecă tot şi arată cam aşa.
Împărţire şi gătit
Aluatul de chiftele se împarte în mingi de mărimea preferată de voi, apoi se găteşte în tigaia cu ulei încins.
Ştiu, nu-i prea sănătos, puteţi face şi la cuptor aceste chiftele. Dar sunt alte lucruri care nu ne fac bine şi nu ne ferim de ele 😛 . Prăjelile sunt bune cu măsură, nu?!
Mirosul este divin. Casa scării din bloc era toată cu miros de chiftele, lucru ce l-a observat şi băiatul când a venit de la şcoală.
Chiftelele copilăriei
Servite cu roşii, castraveţi şi un pic de brânză……. au fost ceea ce-mi trebuiau pentru a-mi alina dorul.
Copii au servit cu pâine goală, ce atâta stat la masă.
Voi ce reţetă de chiftele aveţi?
Sau vreţi să încercaţi Plăcintă cu cartofi şi carne tocată?
Mereu mi se face foame cand intru pe blogul tau. Imi plac chiftelele cu conditia sa nu le gatesc eu :)) Foarte rar prepar asa ceva si prefer sa fie la cuptor, fara ulei. E drept ca sunt mai bune astea prajite in ulei. Imi mai comand din cand in cand atunci cand mergem la restaurant.
😉 Multumesc pentru apreciere 😉 Eu o iau ca pe un compliment. Chiftele am facut in fel si chip, si mereu au fost gustoase. Dar uneori as aprecia si eu daca le-ar gati altcineva 😉
Sunt si chiflele copilariei mele. Vai cat de mult imi plac. In copilarie imi aduc aminte ca mamaie facea si varianta fara carne, in perioada postului. Acelea erau absolut dementiale. Eram micuta si nu imi aduc aminte exact cum le facea, sau mai bine spus ce punea exact in ele. Stiu, cartuful era baza, ceapa, verdeata, faina, dar mai punea ea ceva… Din pacate am tot incercat retete, au iesit bune, dar nu ca alea.
Da, preparatele copilariei sunt cele mai gustoase! Acum trebuie gasita si o varianta care sa-ti aduca macar senzatia a ceea ce a fost. Cam greu, dar poate poate cu un pic de exercitiu, va veni acel gust.
O reteta similara fac si eu, iar chiftelele sunt la fel de mici pentru ca asa ne plac 😛
De obicei fac mai multe pentru ca cei mici adora pastele cu sos de rosii si chiftele asa ca…iti dai seama ca nu scap usor 😉
Să avem spor şi poftă bună, nu?!
DAAAAA! 🙂 ))))))))))
Iamiiiii!
Eu le fac la fel, mai putin cartofii si se mananca tot instant.
Cartofii sunt prezenţă rară şi la mine în bucătărie, în aluatul de chiftele. Dar uneori îmi prinde bine, căci aşa îmi aduc aminte de copilărie. 😉
tot cam asa le facem si noi dar in ultima vreme lumea schimba multe la reteta. Ba scot painea, ba nu pun nici cartof, ca sa nu faca rau si sa nu ingrase. Gustul nu mai e acelasi. Ori faci chiftele, ori nu mai faci! Ca doar nu mananci in fiecare zi!
Daaaa. Facem cum trebuie 😉
Ce bine arata baietelul.meu e la fel ii plac foarte mult chiftelele si knd fac tot ia in manuta si.fuge le manca dupa iar ia altele si knd sa ne punem la masa e satul
Doamne ce bine arata, iar mi-ai facut pofta.
Ce ne facem noi cu poftele astea?! Atât am mai făcut şi eu în bucătărie, tot e poftă 🙂