Eliza şi monştrii ei. Recenzie

Urmărind activitatea editurii StoriaBooks, mi-am dat seama că această carte, Eliza şi monştrii ei, va fi un mare succes.

Nici una din cărţile ce au venit de la această editură nu m-a dezamăgit. Sunt foarte interesante şi vă recomand să aruncaţi o privire pe site-ul editurii. Sigur veţi găsi ceva ce să vă atragă atenţia 😉

Eu am mai citit  de la această editură şi am scris pe blog despre cărţile:

Puterea, autor Naomi Alderman

Cuvinte în albastru intens

Carte de identitate, Sanda Nicola

Cea mai trăsnită excursie cu clasa din ultimul catralion şi ceva de ani

Şoseaua Jellicoe, autor Melina Marchetta

Inimi chimice, Krystal Sutherland

Despre această carte

Informaţii preluate de pe site-ul editurii:

” În lumea reală, Eliza, o fată de 18 ani, este timidă, ciudată și lipsită de prieteni. Online este LadyConstellation, creatoarea anonimă a Monstrous Sea, un webcomic extrem de popular, cu milioane de followers și de fani în întreaga lume.

Eliza nu-și închipuie că ar putea vreodată să îndrăgească lumea reală așa cum o iubește pe cea online și nu simte nici o dorință să încerce.

Apoi Wallace Warland, cel mai mare scriitor de fanfiction pentru Monstrous Sea, se transferă la școala ei. Wallace crede că Eliza este un fan ca oricare altul și, pe măsură ce băiatul o scoate din carapacea ei, fata începe să se întrebe dacă nu cumva viața offline merită o șansă.

Dar, când secretul Elizei este împărtășit din greșeală cu restul lumii, tot ce a construit – povestea ei, relația ei cu Wallace, până și propria sănătate mintală – începe să se năruiască.„

Titlu: Eliza şi monştrii ei 

Autor: Francesca Zappia

An apariţie: 2018

Pagini: 384

Colecţia: Young Adult

Impresia mea despre „Eliza şi monştrii ei”

Mai întâi trebuie să vă zic că îmi  place la nebunie coperta! Este cumva esenţa poveştii şi este minunat când realizezi acest lucru după ce ai citit cartea.

În carte am găsit povestea Elizei, aflată în ultimul an de liceu. Am citi despre relaţia ei cu familia sa. Am citit despre relaţia eu cu singurii doi prieteni ce-i are (şi aceia în mediul online) şi care îi cunosc adevărata identitate. Am citit despre presiunea ce vine la pachet cu o comunitate în creştere. Am citit şi despre anxietate (tot mai cunoscută mie). Am citit despre dragoste şi acceptarea propriilor monştrii. Am citit şi mi s-a reconfirmat că lipsa comunicării este una ce poate cauza multe neplăceri, chiar dacă a venit dintr-o carte ce se vrea a fi poveste 😉

Am început să parcurg paginile cărţii într-o zi în care nu reuşeam să îmi găsesc liniştea. Aşa că primele pagini mi s-au părut foarte dificile şi am decis să amân lectura.

Cred cu tărie că nu poţi citi o carte dacă eşti preocupat de alte gânduri. 

Dar am revenit la carte în momente mai liniştite. Şi am reuşit să o parcurg dintr-o singură repriză. S-ar pierde din magia cuvintelor, din magia poveştii dacă aş citi cartea în reprize. Părerea mea 😉

Apoi mi-am dat seama că primele pagini nu au fost dificile fiindcă nu aveam eu linişte, ci fiindcă erau cuvinte parcă smulse din gândurile mele.

Este ca şi cum ai reciti file din jurnalul personal. Eu ştiu sigur că nu pot face acest lucru. Scriam gânduri la focul emoţiilor de moment, aşa că recitind file din jurnalul personal după mai multe luni sau ani, nu m-ar ajuta deloc.

Am pornit acest blog sub pseudonimul ADN de Femeie tocmai din motivele enumerate în cartea despre care vă povestesc acum. Am trecut prin multe stări, am trecut prin multe încercări până am ajuns în momentul în care sunt acum.

A fost greu să urmăresc drumul Elizei prin toate încercările sale. Atât de greu, că atunci când am ajuns la capitloul 42, mi-au dat lacrimile!

Chiar dacă au existat pasaje în care m-am străduit să înţeleg pe deplin unele detalii tehnice, mă bucur că am făcut-o. Este ca şi cum cineva ar vrea să înţeleagă cu ce se mănâncă munca unui blogger. La fel am fost eu când a venit vorba despre munca Elizei. O muncă foarte importantă pentru toată povestea!

Autoarea a făcut o treabă de minune şi a oferit poveştii un final minunat! Unul neaşteptat, dar foarte frumos!

Citatele preferate

Toată cartea este un izvor de inspiraţie, dar cel mai mult mi-au atras atenţia aceste două citate:

„Valoarea unei persoane nu e dată de dovezi tangibile. Nu există un test pentru asta, nu există unităţi de măsură. Fiecare are propria idee despre ce reprezintă această valoare.„

” A crea artă presupune singurătate, ceea ce nouă introvertiţilor, ni se potriveşte de minune, dar când avem fani care pândesc din toate părţile, devine o altfel de singurătate. Devenim nişte animale în cuşcă, priviţi de entuziaştii grădinilor zoologice, de la care se aşteaptă să ne facem numărul, ca nu cumva mulţimea să se plictisească sau să se enerveze.„

Vă las pe voi să descoperiţi alte pasaje de acest gen în această carte minunată!

Cum vi se pare cartea Eliza şi monştrii ei?

I-aţi acorda o şansă?