Credeam că face mișto de mine.
El, care niciodată nu-mi cumpără o bluză, un tricou, un pantalon sau o pereche de șosete…..
MI-A CUMPĂRAT O PERECHE DE BLUGI.
Acum 3 ani.
Și era mândru nevoie mare.
Iar eu credeam că face mișto de mine.
Blugii faini. Material plăcut. Croi pe placul meu. Doar că încăpeau până sub fund. Mai sus nu mergeau.
Înțelegi de ce credeam că face mișto de mine, nu?
A fost cadoul meu de Moș Nicolae. Nu știu ce l-a apucat atunci de mi-a cumpărat el blugi. Nu au fost nici la promoție, nu au fost nici gratis, nu au fost ultima pereche, nu i-am văzut și mi i-am dorit, nu i-am pomenit niciodată. Și eu trebuia să mă bucur….
De ce credeam că face mișto de mine?
Păi ce să cred altceva. Credeam că este modul lui, ciudat/ fucked up, de a-mi transmite că am kile în plus.
Oricum am fost ciufută câteva zile. Chiar dacă mi-a zis și m-a asigurat că el credea sincer că îmi sunt buni, că îmi va face o bucurie, că o să îl apreciez că s-a gândit să-mi cumpere și altfel de cadou… 😑
Aruncase bonul și nu-i putea schimba. Așa că i-am aruncat în dulap și am zis că voi găsi eu la un moment dat ce să fac cu ei. Totuși nu a fost de ici de colo gestul lui, de aceea am zis că-i păstrez. (de atunci nu mi-a mai cumpărat nici o piesă vestimentară!)
Pe repede înainte- 13 septembrie 2021
Am găsit blugii în dulap, căutând să văd cu ce mă îmbrac în prima zi de școală a copiilor. Și am zis să îi probez dacă tot am pus ochii iar pe ei.
Și îmi sunt buni! PERFECȚI!
Doar trei ani mi-a trebuit să ajung să treacă de fund și să se așeze frumos, fără a se revărsa burta peste margine- ți-am zis că-s cu talie joasă?!
Pe lângă faptul că îmi sunt buni, mă fac să mă simt și într-un mod aparte. Mă simt bine. Mă simt faină.
Îți dai seama că i-a ținut minte soțul și a rămas afiș când i-a văzut pe mine?! Doară au trecut 3 ani…
În trei ani am făcut multe pentru mine, pentru noi
Ca să ajustez relația dintre noi (eu și soț) ⇒ ca să nu-i scot ochii de fiecare dată când credeam eu că face ceva aiurea, am avut un punct de pornire cu cartea Mănâncă, Roagă-te, Iubește. Poate părea o carte clișeu, sau siropoasă, sau superficială ( câteva rânduri din prefața aniversară de 10 ani a cărții). Dar, atunci, cartea a avut un impact uriaș în viața mea. Tocmai de aceea i-am dedicat două articole pe blog.
De la o carte a pornit schimbarea în bine în viața noastră, în viața mea!
”Atunci când ne deschidem și ne dăm șansa să creștem, înfăptuim un act sacru, dătător de viață. Cred că avem cu toții dreptul să ne afirmăm sinele și să ne deschidem sufletul, celebrând miracolul propriei existențe.
Nu cred că rostul nostru pe pământ este să fim mereu bolnavi, obosiți și triști. Nu cred că ne e menit să îmbătrânim tineri. […]
Drumul tău va fi altul, dar, în esență, întrebările noastre vor fi aceleași:
Cine sunt?
Cui îi aparține viața mea?
Care este relația mea cu divinitatea?
Care este scopul meu pe acest pământ?
Am dreptul să-mi schimb acest drum?
Cu cine vreau să merg pe acest drum? Există oare acest cineva?
Am oare dreptul să mă simt fericită și liniștită sufletește?
Dacă da, cum aș putea să ajung acolo?”
Ca să ajustez relația cu mine ⇒ am lucrat muuult și încă mai lucrez. Cu ajutorul terapiei cu un psiholog, cu ajutorul cărților, cu ajutorul celor din jur cărora acum le pot comunica mai ușor și mai bine ceea ce am nevoie. Încă o carte ce mi-a schimbat viața este cartea Atomic Habits. Este genială! Încă nu am ajuns să scriu pe blog despre ea, pentru că nu știu dacă mi-ar ajunge un articol. Mai o citesc o dată și apoi văd.
Poza de mai jos e cu blugii cumpărați de soț și bluza cumpărată la sugestia unei prietene (eu nu credeam că îmi va sta bine cu ea).
Sună a laudă?! – sper că nu!
Recomand:
- Ar fi bine să te iubești tu, să te accepți tu, să de dezvolți tu, să ai tu răbdare cu tine… înainte de a avea pretenții de la altcineva!
- Spune ce ai în gând, nu te aștepta ca altcineva să ghicească ce gândești – chiar dacă se presupune că sunteți de mult timp împreună și că ar trebui să te cunoască!
Foarte frumos, totul spus, ma bucur pentru voi!
Multumesc mult!
Asta demonstrează ca el asa te vedea atunci când ia luat,nu te vedea nai plinuțe.
E posibil, dar atunci altfel vedeam eu treaba : )))
O imbratisare mare pleaca catre tine si sufletelul tau! Felicitari ptr drumul parcurs si pentru munca depusa in a te cunoaste.
Ce tipa misto in poza de mai sus! La fel de misto erai si acum 3 ani, chit ca alte haine, dar acum mult mai pregatita de provocari.
Zi frumoasa sa ai!
Carmen Elena
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru apreciere!