Momentul în care am ignorat pista de alergare

Dap, a venit și momentul în care am ignorat pista de alergare. Deși a fost greu, am rezistat tentației.

După ce ieri am reușit să alerg 10 km pe dealurile orașului, abia azi am simțit efortul. Un disconfort ce cerea o altă sesiune de alergare. Ciudat sau normal?!

Am învățat însă pe propria piele că pauza poate face mai mult decât mișcarea continuă. Nu să stau nemișcată, ci să îmi simt corpul cum trebuie și să văd care-i sunt limitele.

De alergat sigur pot alerga. Chiar și azi. Aș putea alerga liniștită. Însă ritmul nu ar fi unul bun și oboseala ar crește.

Cum a fost să alerg în fiecare zi, timp de 7 zile

Ce am făcut în schimb?

Momentul în care am ignorat pista de alergare a fost și momentul în care am ales să fac exerciții simple în parc. Deoarece corpul meu s-a obișnuit cu mișcarea, simt cum îmi cere zilnic să-l pun la treabă.

Azi, în parc, în loc să alerg, am făcut plank-uri, flotări și exerciții de întindere. Și a fost wow. Sunt bucuroasă că am reușit să mă temperez cu alergarea și în același timp să îmi potolesc pofta de mișcare cu aceste exerciții.

„Nu Carmen, nu alergi azi. Te odihnești. Îți aduni forțele pentru următoarea tură de alergare. Vei alerga mai ușor dacă ești mai odihnită. ”

Știi ce greu e să nu alerg când știu că pot dar nu-mi face bine pe termen lung?!

Țin si acum minte când mi-a zis o prietenă că și acest obicei poate deveni nociv dacă nu-i „consumat” cu moderație. Asta după ce a văzut cât de des postez în social media poze de la alergat. E drept că m-a pus pe gânduri și azi am înțeles și mai bine de ce a zis ce a zis.

Un obicei sănătos poate deveni toxic dacă nu-i rezolvată sursa ce cere acel obicei. Să ies la alergat în loc să mănânc ceva e clar mult mai indicat. Dar și mai bine ar fi să rezolv emoția ce stârnește în mine astfel de nevoie. Nu?! 😅

…………….

Bine, mai este un motiv pentru care am ignorat pista de alergare din parc azi. De prea multe ori am ieșit cu ai mei copii în parc și i-am lăsat in voia lor cât timp eu am alergat. Și de fiecare dată se super agitau. Așa că azi am profitat de context și am stat cu ei. Și exercițiile le-am îmbinat în jocul cu ei. Căci au adunat pietre de diferite forme și culori, și eu am fost arbitru. Asta după ce ne-am jucat cu mingea înainte. A fost bine.