Ușa spre subconștientul tău
Einstein susținea că mintea noastră conștientă reprezintă doar 10% din capacitatea creierului nostru. Restul de 90% se află în subconștient. Probabil are dreptate, cum am putea să-l contrazicem?! Că nu ne poate da replică. Dar o pot face cercetătorii ce i-au continuat cercetările, pliindu-le pe diverse domenii.
Probabil știi că sunt fascinată de dezvoltarea personală și dezvoltarea potențialului ce zace în mine. Și pași în această direcție am tot făcut. Vezi parcursul meu descris aici – Instrumente pentru baza schimbării stilului meu de viață. Doar că la un moment dat, în vara lui 2022, am găsit și un mare blocaj în viața mea. N-are cum să fie totul lin/clar/transparent… nu?! Mai ales la început de drum în această direcție.
Bun.
Ce am ales eu să fac cu faptul că m-am trezit în fața acestei „uși” închisă de mintea mea?!
În primă fază am suferit. Crunt. Țin minte trăirile acelor săptămâni ca și cum ar fi fost azi, atât de tare m-am izbit de această ”ușă” închisă de mintea mea.
Apoi m-am săturat de suferința cauzată de acest subiect. Am început să pun ”lumini” pe această ușă și să văd dacă scârție, dacă se micșorează, dacă se văd crăpături… Atunci a fost momentul în care hipnoterapia și terapia prin regresie a apărut pe radarul meu de instrumente.
Am mers mai departe?! Nu. Frica de necunoscut a fost mare. S-a diminuat între timp, dar tot este prezentă.
Ușa spre subconștientul tău
Ca să nu mă învârt prea tare în jurul subiectului, îți mărturisesc faptul că amintirile mele până la vârsta de 7 ani sunt atât de puține că le pot număra pe degetele de la o mână. Nu mai țin minte nimic. Și nu știu care este motivul. Este adevărat că la vârsta de 7 ani a murit bunica mea maternă și șocul a fost extraordinar pentru mine – am leșinat la cimitir din cauza plânsului și m-am trezit acasă.
Poți zice că dacă nu m-a afectat până acum această lipsă de ”informații” de ce mă interesează acum.
Același lucru m-am întrebat și eu, și din această cauză încă nu am mers mai departe pe acest fir.
Și totuși …. tot nu am curaj încă pentru a ”încerca chei pentru ușa ce este închisă de atâta timp”.
Despre Hipnoterapie și Terapia prin regresie
CITEZ:
”Hipnoza este modalitatea, procedeul de comunicare cu mintea subconștientă, constituind o punte între resurse și limitări.
Istoria modernă a hipnozei și seria celor care au experimentat și cercetat hipnoza ca știință începe în 1766 cu Franz Anton Mesmer. De atunci până în prezent, cercetările și lucrările despre hipnoză au adus din ce în ce mai multe dovezi că este o știință și, în egală măsură, o artă, menită să aducă o stare de bine oamenilor.
Părintele hipnoterapiei moderne este dr. Milton H. Erikson, de altfel hipnoza de sugestie, pe care eu o practic mai este cunoscută ca hipnoză eriksoniană.
În timpul ședinței de hipnoză propriu-zisă, clientul se relaxează ascultând scriptul elaborat special pentru acesta, pe baza informațiilor oferite la ședința anterioară.
Trebuie menționat că hipnoza terapeutică este diferită de hipnotismul de scenă. În primul rând obiectivul celui din urmă este de a face spectacol și nu de a sprijini clientul în a-și regăsi starea de bine, de a-și accesa resursele interioare, care este obiectivul hipnoterapiei.
Hipnoterapia se adresează persoanelor majore, sănătoase din punct de vedere mental. Este contraindicată această metodă celor care se confruntă cu probleme de sănătate mentală (ex. schizofrenie, psihoze) sau celor cu grad mic de control asupra experiențelor lor conștiente.
De asemenea, hipnoterapia practicată în cabinet este contraindicată celor cu adicții chimice (alcoolism, droguri) sau care suferă de anorexie/bulimie, în aceste cazuri fiind nevoie de un cadru de îngrijire medicală specializat în acest sens.
Terapia prin regresie are 2 mari componente: regresia în vieți anterioare și regresia în viața curentă.
Ce este terapia prin regresie?
Reamintirea evenimentului sursă care stă la baza unei provocări, urmată de vindecare și integrare.
Ceea ce pare a fi important nu este faptul că ar trebui să considerăm viețile trecute ca fiind un „fapt”, ci că ar trebui să le vedem ca pe niște relatări ale evoluției sufletului nostru și progresului sufletului nostru.
„Viețile noastre trecute” ne ajută apoi să ne înțelegem situația actuală, și ne învață cum putem crește în conformitate cu scopul sufletului nostru. Important este cum aceste experiențe de conștiință modificată au potențialul să ne lumineze și ne aduc informații valoroase în viața noastră prezentă.
ÎNCHEI CITATUL
Ce fac eu cu ușa mea?
Caut mai multe informații despre ea, în ritmul meu, în funcție de cât de tare mă doare când nu reușesc să trec de ea.
Eu nu am cunostinte despre acest domeniu si, poate ca, asta a fost motivul pentru care am citit cu interes articolul.
Nu stiu daca retin extrem de multe lucruri din cele facute pana la 7 ani, dar varsta coincide si la mine cu moartea bunicii
Buna! Cred ca am incercat niste mini sedinte de hipnoza de regresie, in sensul ca terapeuta imi spunea sa imi amintesc momente fericite din copilarie si sa ma gandesc la ele, atunci in timpul terapiei dar si ulterior. Alt exemplu e terapia de scena, cum ai numit-o, in care terapeuta imi descria o scena, o gradina plina cu flori si eu imi imaginam ca ma plimb pe acolo, bineinteles in scop de relaxare. Multumim pentru articol, interesant!
Trebuie facuta cu un adevarat profesionist aceasta terapie pentru ca altfel poate lasa sechele pe viata!
As vrea sa incerc si eu!
Foarte fain articolul! Chiar nu stiu multe despre cele doua subiecte. De hipnoterapie am tot auzit si eram curioasa de subiect dar parca imi era teama sa incerc…
Wow, chiar am citit cu interes acest subiect. Eram curioasa de cum funcționează motorașul
Eu am vazut sedinte de hipnoza doar in filme si chiar daca sunt convinsa ca te pot ajuta sa rezolvi multe probleme pe care nici macar nu vrei sa le constientizezi mi-e frica …pentru ca eu sunt dependenta de control. 🙂
M-ar ajuta și pe mine să scap de o fobie dobândită în copilărie.
Am fost supusa cândva, prin 1992, la 2 ședințe de regresie in viețile anterioare, dar nu era hipnoterapie, era o terapie practicata de adepți ai dianeticii, la Iași. A fost foarte interesant! Mai mulți ani la rând nu am mai răcit iarna, in condițiile in care eram răcită aproape non-stop in perioada sezonului rece. Prin terapia dianetica se puteau echilibra niște energii si astfel se vindecau boli. Nici acum nu mai răcesc așa des, O data, maxim de 2 ori pe iarna. Si când îmi amintesc ca era mereu cu batista la nas si termometrul la subțiori, aproape nu-mi vine sa cred cat de mult bine a însemnat aceasta terapie!
Nu știu nimic despre aceasta terapie , mi se pare interesant.
Începutul este mai greu, apoi toate se pun cum trebuie.