Toate gândurile ce le voi așterne mai jos, au venit cu imbold, după citirea articolului Mamele care scriu pe bloguri au vieţi perfecte? Flavia a scris tare frumos, cu calm și cu o energie foarte frumoasă. Și mă bucur mult că mi-a oferit inspirație pentru expunerea gândurilor și impresiilor proprii.
La mine a fost altfel când am început aventura cu blogul. Nu mă gândeam că voi ajunge acum să mă simt atât de responsabilă pentru ceea ce public, să fiu atentă la ceea ce aduc la înaintare și că voi avea impact în viețile cititorilor. Asta ca și blogger!
Ca mamă, mi-aș dori să scriu mult mai multe. Dar am observat că sunt prea multe persoane cărora le este dificil să trieze informația primită și să o aplice în funcție de situație! Mami casnica sau la munca ?
Aș fi putut ține un jurnal personal. Și să îmi văd de treaba mea. Să nu știe nimeni ce și cum fac eu în familia mea. Căci sunt mulți ce-mi poartă de grijă. Preocupați, aparent, de bunăstarea copiilor și a soțului. Căci deh, eu ar trebui să umblu zi-noapte după ei. Chiar dacă pic de oboseală sau sunt într-o pasă proastă…. dar eu NU sunt așa!
Ca și mamă, nu eu sunt cea care trebuie să iasă în câștig! Ci ai mei copii să aibă baze solide și decente, ce să le ofere sprijin pe viitor. Și eu să fiu în stare să fac treabă bună pe termen lung, nu doar cât sunt mici!
Bloggingul mă ajută să fiu o mamă mai bună!
Parcă te și văd cum râzi! :))))
Și eu aș râde, zău. Dar văd diferit afirmația de mai sus.
Bloggingul este modalitatea prin care eu mă dezvolt ca și persoană.
Este doar o unealtă, ca și cum este locul de muncă pentru tine. La locul de muncă ești înconjurat de oameni, care într-un fel sau altul, îți influențează viața. Și fără să îți dai seama, aceste aspecte te modelează. Dar, ca oameni, suntem mereu în lucru. Mereu ne schimbăm, cât trăim învățăm. Forma finală fiind cea de la capătul drumului.
Prin intermediul blogului mă simt ca și cum aș fi mereu la școală. Mă documentez pentru diferite subiecte, caut materiale, scriu notițe, apoi prezint proiectul publicului. Doar că nu primesc note!
Și văd asta și ai mei copii. Contează și ceea ce faci ca părinte, nu doar ceea ce vorbești!
Blogger și mamă cu normă întreagă
Contrar cu ceea ce am crescut eu, mie nu îmi este groază de gura lumii!
Mi-a fost greu ca și copil să mă exprim, fiindcă nu mi se permitea. Nici acasă, nici la școală. Am realizat singură multe, am testat și apoi tras concluzii. Din cauza aceasta am devenit un fin observator al vieții.
Copiii mei nu au lacăt pe gură! Și chiar dacă poate părea ciudat, încerc să îi învăț să își exprime trăirile, să nu aibă rețineri. Chiar dacă asta poate însemna că la un moment dat vor veni vorbe grele din partea lor. Așa creștem și evoluăm. Analizăm și dezbatem!
Mă preocupă mult ceea ce ține de emoțiile copiilor. Dar lucrul acesta nu îl văd decât cei care au ochi să vadă și minte să înțeleagă. Sunt mai mult mamă cu normă întreagă, decât blogger! Chiar dacă mă vedeți mult prin mediul online!
Ce ar putea fi?
Fiindcă am fost foarte cenzurată când am fost copil, am ajuns să îmi fac scenarii. Cum ar fi dacă?!
Dacă nu mi se permitea de exemplu să merg în parc cu colegii după școală, eu mergeam acasă și mă imaginam în acea ipostază. Îmi imaginam cum mă întâlneam cu colegii, drumul până la parc, ce bancă am fi ales, despre ce am fi vorbit, ce am fi făcut, cât aș fi stat, cum aș veni înapoi acasă, ce aș fi admirat pe drum…. Și lista ar putea continua.
Mi-am păstrat acest obicei!
Acum mă ajută să vizualizez un proiect, o idee, o campanie. De ce aș avea nevoie pentru a pune în aplicare și ce impact ar avea.
Bloggingul și mămiciția merg mână în mână până la un punct!
Pot face multe cu blogul, dar cât de departe vreau să merg cu el?! Aceasta este ideea principală care mă întoarce mereu la mămiciție. Căci prin intermediul blogului, dacă aș face ceea ce se poate face, nu aș fi atât de prezentă în viața copiilor. Mă vizualizam prezentă la multe evenimente importante, la care aș vrea să ajung. Toate, sau mare majoritate, sunt în București. Pe lângă efortul financiar de a ajunge acolo, ar trebui să fiu plecată de lângă copii. Și nu cred că sunt chiar pregătită pentru așa ceva!
Schiţa unui an trăit de un blogger. De mine!
Mămicile care scriu pe blog au vieți perfecte?
Nici vorbă!
Dar, aleg să vin doar cu energie pozitivă și articole din care se poate învăța. Nu prezint doar momentele roz din viața mea. Ci și pe cele mai puțin roz, doar că acestea vin după un anumit timp. Când pot prezenta și concluziile, și impresiile la rece.
Nu am o viață perfectă, dar cine o are?!
Felicitari pentru tot ce faci!Eu consider că e super greu, dar cred că și frumos in același timp.La mine văd că e greu cu munca ,copii și casa.Te admir că poți face atâtea lucruri minunate care sa ne bucure și pe noi
Oh chiar te admir! Imi place sa îmi organizez timpul ca sa pot face si ce imi place. Dar totuși mai am de lucrat la aceasta tema.
Nu as renunta la ceva doar pentru ca este greu, eu consider ca daca este frumos si ii ofera satisfactie sufletului, merita. Eu in continuare am o problema de exprimare, comunicare… si asta probabil pentru ca nu a fost nimeni care sa imi spuna inca de cand eram mica, sa spun ceea ce gandesc sau nu mi s a permis. Insa incerc sa imi rezolv problemele, prin citit, prin diverse incercari de a mi face curaj.
Cu pasi mici si perseverenta, totul este posibil!
Te înțeleg perfect. Eu sunt mama cu norma întreaga și călătoare part-Time. E foarte greu sa jonglez și cu blogul, dar încerc sa balansez totul. Nu e ușor deloc, mai alea din perspectiva de mămică, deseori pe drumuri.
Te admir tare mult si sper sa reusesti mereu sa fii bine cu tine 🙂
Mereu gasesc articole tare interesante la tine aici! Foarte bine ai punctat niste aspecte care nu sunt luate in considerare de oricine.
Tare mulțumesc pentru cuvintele frumoase și apreciere 😉
Mare dreptate ai! Cu toate ca e greu, si eu simt ca se imbina treaba asta cu blogging-ul si mamicitia. 😛
Facut cu drag si cu logica… pot fi bune pe termen lung!
Cred ca merita investit timp intr-o pasiune!
Și eu cred acest lucru 🙂
Eu ma regasesc perfect in descrierea facuta de tine. Adica tot blogger si mama si ai perfecta dreptate in ceea ce-ai spus. Nu am o viata perfecta, dar face ce vreau cand vreau cu programul meu. Imi place ca pot spune orice, oricand 😉
Sper sa reusesc mereu sa imi ascult instinctele 🙂
Nu am renunțat la nimic niciodată și nici nu o voi face. Fie că e greu sau nu, fie că îmi place să fac acel lucru sau nu.
Mult succes în continuare îți doresc, în tot ce îți propui!
Multumesc pentru apreciere. Succes și ție! 😉
E dificil sa mai faci si altceva pe langa blog, e greu pentru mine cu job si blog, si de la job mai am pauza, tu de la a fi mama nu iei pauza de aceea eu cred ca mamicile care scriu pe blog sunt mamici cool!
Pupici!
Multumesc mult pentru apreciere 🙂
Desi e greu eu cred ca nu ar trebui sa renuntam. Poate fi dificil la inceput, dar daca facem cu drag si pasiune vom continua.
De și-ar asculta mai multe persoane instinctul…
Eu zic că e ușor să te împarți între toate atâta timp cât toate sunt facute cu drag.
Facute cu drag si responsabilitate 🙂
Si eu cred ca bloggingul ma ajuta sa fiu o mama mai buna, satisfactia de dupa publicarea unui articol ma ajuta sa ma bucur mai mult de familie simtindu-ma utila nu doar ca mama 🙂
Mă bucur mult că te ajută și pe tine 🙂
Sa nu renunți niciodată la nimic,sa rămâi așa cum ești.
Voi incerca din rasputeri…. multumesc mult pentru sustinere 🙂
Mă bucur că te-a inspirat articolul meu 🙂
Multumesc mult pentru momentul de inspiratie 🙂
Mare adevăr `grăiești` prin cuvintele așternute aici în locușorul tău.
Sper că nu te-a supărat careva de ai simțit nevoia să scrii așa ceva, iar dacă te-a supărat sau careva a comentat… evită-i! Am avut și eu o pasă de genul în urmă cu ceva timp, însă mi-am dat seama că nu are rost să mă consum pentru așa ceva.
Mămiciția, jobul și bloggingul merg bine împreună și fiecare este LIBER să facă CE VREA cu/în timpul LIBER! :)))
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase 😉 De data aceasta nu am ajuns sa scriu suparata pe blog. Am inceput sa triez din persoanele care le am in jurul meu. Insa mediul online permite oricui sa se manifesteze si sa poata ”varsa” asupra ta ganduri si energii negative. Toate-s trecatoare, dar tot te ating! Dar nu mai ma afecteaza atat de tare!