Profesor personal pentru fiecare copil

Un profesor personal care să învețe copilul bunele maniere, să îl învețe regulile bunului simț, să îl educe cu răbdare și afecțiune.

Să îi ofere spațiu pentru a se dezvolta frumos, dar în același timp să îl și supravegheze. Să aibă o programă personalizată și să o aplice într-un mod cât mai inedit.

Crezi că există acest profesor personal pentru fiecare copil?

DA, există!

Este părintele acestuia.

Unii copii sunt mai norocoși și au doi profesori personali. Unii primesc ”lecții” doar de la unul dintre părinți. În timp ce unii sunt mai puțin norocoși și învață cum pot, de unde pot și pe propria lor piele cum stau treburile în viață.

Aceste gânduri au venit în urma participării la Conferința NextGen. Aici găsești articolul scris înainte de conferință- Dezvoltarea creativității copiilor. Tema conferinței NextGen.

Iar după ce am absorbit cu sete informațiile prezentate, le-am căutat o formă de prezentare cât mai accesibilă.

Conferința s-a adresat atât părinților, cât și cadrelor didactice.

Eu mă bucur că am realizat din timp cât de important este cadrul didactic în viața copiilor mei. Și câtă energie și implicare este nevoie în dezvoltarea unei relații armonioase, bazată pe respect și sprijin, între părinte- cadru didactic- copil. Dar merită tot efortul!

Profesor personal pentru fiecare copil

Bazele se pun acasă. Părintele este cel mai mare profesor al copilului. De la acesta învață copilul cele mai multe lucruri. De la părinte pornește și cum se comporta copilul în colectivitate.

Da, este enorm de multă presiune pe umerii unui părinte. Poate de aceea mulți dintre ei dau vina pe sistemul educațional și pe cadrele didactice care nu pot stăpâni sau educa copilul cât timp este la școală sau grădiniță. Este mai ușor să dai vina pe alții decât să îți asumi tu vina sau să admiți că ai greșit.

Copilul merge la grădiniță/ școală pentru a învăța materie. Educația se face acasă.

Procesul de educare a copilului nu se oprește niciodată. Părintele împreună cu cadrul didactic poate găsi soluții pentru orice situație apărută la școală. Atâta timp cât este implicare din toate părțile.

Pe acest subiect aș scrie multe, fiind unul ce are impact mai puternic, ce duce direct la bazele noastre ca părinți. Un subiect care dacă este bine prezentat, este cu informații valoroase și cititorul este deschis la nou, poate schimba multe perspective. De aceea îi voi aloca mai multe articole, pentru a surprinde mai multe ipostaze și nu doar o prezentare la modul general.

Ce a fost atât de special la conferința NextGen?

A fost o conferință unde creativitatea a fost cuvântul de bază. Atât în prezentare speaker-ilor, cât și în implicarea celor ce au participat.

Și fiindcă mi-am luat notițe și m-am simțit ca un mic jurnalist, mai bine prezint ceea ce a avut de zis fiecare speaker. Mi se pare mai ok așa.

Primul speaker al conferinței a fost ANA NICOLESCU

Mare parte din prezența dânsei în mediul online o găsești pe site-ul mamicaurbana.ro

Tema prezentării sale a fost ”Cum readucem magia poveștilor în viața copiior nativi digitali.”

Poate o poveste să ajute?

Sigur că poate. Mult mai mult decât ar crede cineva care încă nu i-a descoperit puterea.

Totul ține de răbdare părintelui și cât de mult timp este dispus să acorde unei povești. Aceasta ajută în momentul în care povestea este una cu interacțiune. Adică, pe baza celor citit în poveste, poate chiar în timpul lecturii, se pot porni conversații. Fiecare copil are un simț al realității diferit, de aceea povestea poate avea alt impact în lumea lui, decât în lumea ta.

Curiozitate+ Creativitate= Dezvoltare

Curiozitatea copilului, combinată cu creativitatea părintelui ce îi ghidează calea, duce la dezvoltarea unei gândiri sănătoase și a unei relații mai speciale.

Unde mai adaugi faptul că majoritatea cărților noi apărute pe piață sunt mult mai complexe decât ceea ce aveam noi când eram copii. Sunt cărți ce au ilustrații mai elaborate, poveștile sunt mult mai atent formulate și unele sunt făcute expres pentru a permite copiilor să creeze noi povești pornind de la ceea ce au citit în carte.

Câteva sugestii de cărți:

• Erus și Valea Generozității
• Marea carte a emoțiilor
• Trolul furios
• Când mă fac mare

Al doilea speaker al conferinței a fost SINAN KOSAK

Ca director al International School of Bucharest, tema prezentată de dânsul a fost  ”Creativity in action- How we walk the talk”.

A fost genial să auzi mentalitate de director, cadru didactic (profesor de fizică), orientat spre predare interactivă, dar creativă. Să auzi și să și vezi școala altfel.

 Skills vs. Content – Aptitudini versus Conținut. Cu ce vine elevul de acasă și cu ce se întâlnește la școală. Cum să dezvolte cadrul didactic ceea ce are deja un copil și să îl modeleze frumos. Însă cu sprijinul părinților!

Am întrebat:

• Cum abordează școla- cadrele didactice relația cu părinții?

Căci cu elevii este mult mai ușor și mai la îndemnă să creeze o relație. Însă cu părinții este altă treabă. Și mi-a răspuns pe măsură. Comunicare! Întâlniri atât la școală, cât și în alte împrejurări. Întâlniri ce au ca și scop cunoașterea mediului în care trăiește familia cu copilul și a mediului în care trăiește cadrul didactic.

• Cum este abordat eșecul? Răspuns simplu – Let’s make better mistakes tomorrow!

Un alt aspect care contează în abordarea modernă în școli, ține și de uneltele de predare. Pozele de mai jos surprinse din prezentarea dânsului sunt unele destul de sugestive!

Al treilea speaker al conferinței a fost GILLIAN GREENWOOD

Guvernator universitar pentru un grup de 3 școli internaționale din Nairobi, Kenya, tema dânsei a fost ”Creativity: can it be learned- or lost? ”

Doamna Gillian m-a cucerit iremediabil. Se observă imediat de ce dânsa are priză la copii, de ce este apreciată și de ce merită ascultată de cei mari 🙂 . Pentru că este o persoană creativită și plină de optimism. Te molipsește cu energie pozitivă!

 DE ce ne pierdem creativitatea pe drumul maturizării? 

De ce multe persoane consideră că școala, educația în stil clasic, omoară creativitatea?

Pfff… multe ar fi de zis. Într-un fel înțeleg și cadrele didactice care au în primul rând de-a face cu minim 25-30 de copii cu personalități și nevoi diferite. Apoi au de-a face cu părinții acestora. Apoi cu superiorii. Apoi … mă mir cum au unele persoane încă energie și optimism în această meserie.

Într-un fel, mai mare, înțeleg și așteptările părinților. Dar cumva cele două trebuie să se întâlnească.

Din acest punct conferința s-a dus mai mult către partea și contribuția adultului… neîmplinit ca și copil. 🙁

Un studiu elaborat de NASA (vezi aici articolul complet) pentru a testa creativitatea a 1600 de copii a avut rezultate uimitoare.

• La vârsta de 4- 5 ani, din cei 1600 de copii, 98% au luat punctaj maxim. Ceea ce înseamnă creativitate debordantă.
• Testul a fost refăcut, pe aceeași copii, după 5 ani. La vârsta de 9-10 ani, doar 30% au luat punctaj maxim. Creativitatea a scăzut enorm de mult.
• S-a mai încercat peste încă 5 ani, același test, pe aceeași copii. La vârsta de 14-15 ani, doar 12% au luat punctaj maxim. Trage singură concluziile!

La adulți este și mai tristă situația. Doar 2% din cei ce au făcut testul au luat punctaj maxim.

De ce? Unde se pierde creativitatea? Care sunt cauzele?

Ohooo, dacă ar fi răspunsuri universal valabile, cât de ușoară ne-a fi viața. Dar este mai greu. Este diferit pentru fiecare momentul în care începem să ne domolim creativitate. La fel cum este și situația declanșatoare.

Ceea ce am observat eu, este că creativitatea este una ce stă mai ascunsă cât timp suntem în școală. Ceea ce este ironic, dat fiind faptul că acolo ar trebui să fim mai creativi. Însă lipsa de maturitate este cea care face diferența. Și poate nu maturitatea, ci siguranța în sine. Căci, cu cât un copil este mai sigur pe el, cu cât îi este permis să pună întrebări, să ofere răspunsuri ciudate, să fie creativ… cu atât creativitatea îl însoțește mai mult timp.

Și persoanele care în școală nu au avut ocazia sau nu au știu cum să își manifeste creativitate, o fac când sunt adulți. A se observa de exemplu câte femei care se apucă de handmade după ce devin mămici. Atunci sunt mult mai sigure pe ele și mai determinate.  Carieră sau copil? Revelație personală

Al patrulea speaker al conferinței a fost CATHERINE MEYRICK

Învățătoare în cadrul International School of Oradea, tema prezentării dânsei a fost ”Using questions to support your child”

Hai mai întâi să vezi o poză surprinsă în cadrul prezentării:

Acum, gândește-te cum ai răspunde la întrebările din top 10!

Și apoi gândește-te că răspunsul tău poate fi de mare impact și poate să îl însoțească pe copil muuuult timp. Că de răspunsul tău depinde mute discuții ce se pot naște pe viitor. Mai ales la întrebare 2 de exemplu :)))

În momentul în care tu, ca profesor personal al copilului tău, îi pui acestuia o întrebare mai complexă, oferă-i și timp de gândire. Astfel încât acesta să poată elabora un răspuns pe măsura gândirii sale. Ceea ce din păcate nu prea se întâmplă la școală. Când se cere răspuns rapid la orice întrebare și în momentul în care ezită i se ia șansa la răspuns.

Ce învață copilul de pe YouTube?

Al cincilea speaker al conferinței a fost OTILIA MANTELERS

Psiholog, leader Hand in Hand Parenting în România, online o poți găsi aici otiliamantelers.ro, a avut ca temă pentru prezentare sa ”Creativitatea copiilor, cum îngrijim și păstrăm acest dar înnăscut”.

Creativitatea are mai multe forme. Și rezultatul creativității este perceput diferit de fiecare personă. 

Ca un copil să își permită să fie creativ, acesta trebuie să fie iubit și apreciat pentru cine este. Să și simtă aceste emoții din partea personelor importante din viața sa.

În momentul în care acesta simte că poate transmite fără îngrădiri și fără să fie judecat pentru ceea ce simte sau ceea ce gândește, acesta va fi mult mai creativ decât atunci când are frici sau griji.

Da, părintele este profesor personal, însă vine cu subiectivitate la ”ore”. Trebuie să fie realist, să accepte că vor intra în ecuație și greșeli. Să accepte și să se accepte așa cum este.

Căci acest profesor personal este unul ce poate veni cu dorințe neîmplinite din copilărie și să le pună pe umerii copilului său. Poate să își copleșească copilul cu giji și să îl facă pe acesta repsonsabil pentru starea proprie.

Este ușor să-i zici unui copil că el e de vină pentru stare ta. El va lua de bună remarca și se va considera responsabil și se va mustra. Nu vrei așa ceva pentru copilul tău!!!

E greu să fii mamă!

Al șaselea speaker a fost MIRELA TANC

Profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială ”Oltea Doamna” Oradea, a avut ca temă pentru prezentarea dânsei ”Cum îi pregătim pe copiii de azi pentru ziua de mâine?”

Cum ziceam și la începutul articolului. Este mult mai frumoasă dezvoltarea copilului când are alături oameni pregătiți și orientați spre creativitate și optimism.

Și se poate ca un cadru didactic să facă acest lucru și într-o școală de stat. Cu sprijinul și implicarea părinților. Voi tot repeta aceasta idee!

Generaţia confuză. Sau credulă?

Articol lung, idei multe, idei bune… vor mai fi!

Cum vezi tu un profesor personal pentru copil?

Cum ți s-au părut temele prezentate la conferință?