Acum îmi revin cât de cât din ceea ce am făcut în această duminică dimineața. Nu de alta, dar m-a pus ispita să merg pe un traseu de 11km, pe care am mai fost, dar parcă azi l-am simțit și mai intens. Presupune multe urcări pe dealuri, mai mici sau mai mari, mai abrupte sau mai puțin abrupte. Da, este și coborâre după atâta urcare, dar zău că nu am mai avut stomac pentru ultima porțiune de coborâre de pe acest traseu.
De ce am ales acest traseu dacă știam că-i atât de greu?
1, Pentru că a venit și Dana cu mine. Și altfel este când am companie pe traseu.
2, Pentru că priveliștea este de-a dreptul superbă. La un moment dat, pe la jumătatea traseului vedeam și satele din jurul orașului Oradea – atât de sus eram. A fost cu multe flori, cu multe culori faine, cu surprize – am văzut la un moment dat tufe de flori de liliac înflorite, ceea ce este WOW – a fost cu un pic de ploaie, ca apoi să apară și soarele.
Ne-am întâlnit și cu alți alergători pe acest traseu și ne-am salutat ca și cum ne-am cunoaște de mulți ani. Asta este partea faină a acestei activități.
Ăsta-i traseul pe care am alergat la Oradea Trail Race 2024 doar că acum l-am simțit altfel traseul. Mai intens, dar cu mai puțină presiune și durere fizică în timpul alergării. Că acum zac în pat și abia îmi mișc picioarele… asta-i partea a doua : )))) Odihna este obligatorie după așa mișcare și este și normală!
Poze
Ești foarte harnicuta , nici duminica nu te odihnești.