La întrebarea de ce mănânc, eu am două variante de răspuns. În funcție de starea de spirit în care mă aflu.
- Mănânc fiindcă trebuie să trăiesc. :))) Mda, e varianta mai exagerată, dar cumva e varianta de răspuns ce mereu o am la mine și care justifică unele mese.
- Mănânc de fraieră, de proastă, de slabă de înger ce sunt! Asta-i varianta de răspuns ce o am în momentul în care mă urc pe cântar sau încerc o rochie/bluză/pantalon și nu mă încape nimic!
Cred că am o relație mai specială cu mâncarea și sper să o dibuiesc cumva în rândurile acestui articol.
Să ofer sens gândurilor, ideilor preconcepute despre mâncare și poate să reușesc să conturez un model. Care să mă ajute în viitor să schimb în bine relația mea cu mâncare.
Nu râde, dar apa-i baza!
Da da. Poți trăi fără mâncare mai multe zile, dar fără apă ai belit-o!
Și culmea, că apa-i cea care lipsește din stilul de viață a mai multor persoane. Inclusiv din al meu. De aș putea, mi-aș lipi un flacon cu apă de frunte, să mă tragă în jos greutatea. Să beau până se golește. GARANTAT nu aș mai mânca cât mănânc acum!
Cunoști o persoană grasă și sănătoasă?
Eu nu!
Dar mă amăgesc cu acest concept. Da, știu că-s grasă. Dar nu sunt nici bolnavă. Adică acele kilograme în plus nu mă deranjează și nici nu îmi afectează sănătate.. cel puțin nu vizibil.
Am trecut și printr-o perioadă în care viata cu crize de fiere ai crede că m-a învățat să am alt gen de relație cu mâncarea. Omul uită repede perioada când i-a fost rău. Și se gândește doar la bine. Așa și eu!
Am încercat și o schimbare cu ajutorul unui plan alimentar personalizat. De ce nu slăbesc deştept? Însă obiceiurile proaste le schimbi greu!
De ce mănânc… atât de mult?
Habar nu am. Sau nu vreau să aprofundez atât de tare subiectul, căci îmi este frică de ceea ce aș putea să descopăr. Se zice că în unele obiceiuri sau comportamente, se ascund trăiri sau emoții care nu le poți gestiona.
Cu mâncarea nu am o problemă. Mă pot controla și nici nu mănânc atât de mult cantitativ sau junk.
Dar am o problemă cu produsele dulci, produse de patiserie, gustări de tot felul.
Acestea sunt cele care m-au adus la kilogramele care le am. Adaug și lipsa de mișcare/sport și iaca treabă bună… sau nu!
Mai sus am folosit cuvântul grasă.
Și nu l-am folosit întâmplător.
Unele persoane se pot simți ofensate sau mirate când se folosește acest cuvânt. Dar, persoanele în cauză nici nu se sinchisesc. Cel puțin nu la prima vedere. Nici nu știu dacă să vorbesc în numele tuturor, dar știu cum sunt eu. Mi-am dezvoltat un fel de mecanism de apărare.
În care, nici un cuvânt nu mi se pare jignitor. Ori îl ignor, ori îl exploatez la maxim. La care se adaugă și faptul că eu mă simt bine în pielea mea… dar încep să nu mai mă simt sănătoasă!
Fiind o persoană grasă, cu forme, rubensiană, voluptoasă… zii cum vrei… am ales să compensez unele defecte fizice cu alte calități.
Astfel că, ori sunt în centrul atenției, ori sunt sfătuitorul de gardă, ori sunt consultant, ori sunt ”masterchef”, ori sunt artist handmade…. Încerc să fac lucruri care să scoată în evidență creativitatea și inteligența. Să treacă oamenii peste faptul că sunt mai ”mare”.
Relația mea cu mâncarea
Am descoperit că pentru mine…
Zahărul este un drog!
În cantități mici, zahărul este inofensiv. Dar în aceste vremuri, zahărul este mai peste tot. Cum să controlez cât zahăr mâncăm zilnic, în condițiile în care acesta este adăugat în peste 50% din alimentele pe care le cumpărăm de la supermarket? Asta fără să adaugi produsele de cofetărie sau patiserie dulce! Cât de mult contează aspectul unui desert?
Cercetătorul Masroor Shariff, care a lucrat la studiul făcut de Universitatea de Tehnologie Queensland din Australia , spune, ” Studiul nostru a descoperit că și îndulcitorii artificiali ca zaharina pot produce efecte similare cu cele pe care le obținem de la zahăr, de aceea trebuie revizuită relația noastră cu mâncarea dulce în general.„
Și oricâte surse am căutat pentru informații, toate au concluzionat la fel: rezistă în fața tentației!
So, fără scurtături sau substituiri!
AL NAIBII DE GREU!
Cred că așa își zic și cei care sunt dependenți de acele droguri. Ar fi ceva dacă zahărul ar începe să coste cât costă acele droguri periculoase. Atunci clar s-ar vedea o schimbare.
Dar până atunci trebuie să lucrez MUUUULT la relația mea cu mâncarea/dulcele. Că nu mă văd bine.
Primele idei
Dacă răresc zahărul:
… crește starea de nervozitate. Nu-i bună în general, dar clar Nu-i bună în preajma copiilor! 🙁
… scade nivelul de creativitate. Nu-i bine când ai blog!
… caut altă soluție. De obicei se ajunge la variante la fel de dăunătoare. Tutun, alcool sau alte minuni!
… sunt ipocrită! Vreau să renunț la zahăr, dar d-aia tot pun rețete dulci pe blog!
Primul impuls
Schimb regimul alimentar!
Nu a ținut mult fiindcă nu am schimbat stilul celor din jur. Eu fiind factorul decizional cu privire la mesele familiei, trebuia să mă impun și astfel să aduc o schimbare treptată. Atât în ceea ce mă privește, cât și în ceea ce îi privește!
Pe lângă faptul că mă lupt eu cu tentațiile, să mai mă lupt și cu reticența celor din familie?!
Misiune greu de împlinit! Se poate? Sigur că se poate!
Promit să revin cu update la acest articol, pe măsură ce schimb ceva!
Însă nu te aștepta la ceva foarte rapid… sunt sigură că este un proces de lungă durată, dar cu rezultate permanente!
Au mai apărut și alte ocazii în care să dezvolt acest subiect și au apărut și următoarele articole:
- Zâmbetul și kilogramele
- Pedeapsa din farfurie. Sau recompensă?
- Te simți obosită după ce ai mâncat?
- Înfometarea văzută altfel
- Cum mă ajută pe mine mișcarea în aer liber
Simt că acum sunt pe un drum mult mai bun, căci este vorba despre un stil de viață nou, o re-educare alimentară, o descâlcire a relației pe care eu o am cu mâncarea!
Eu mananc pentru ca sunt o infometata si o pofticioasa!Toata viata am fost un schelet.Toata lumea imi spunea si imi spune ca sunt foarte slaba.Ma deranja foarte mult.Si mancam incontinuu ca sa pun ceva pe mine si abs nici 100 gr nu puneam.Am 61 kg si 1,72m.Acum stiu ca nu e sanatos sa mananc incontinuu si mai ales atat de multe dulciuri si am schimbat dulciurile pe ciocolata amaruie si stafide si crede.ma ca merge mai bine!
E greu cu poftele si cu perceptia celor din jur asupra fizicului. Cred ca pana la urma cel mai important este sa fim sanantoase si apoi sa ne simtim bine in pielea noastra. Oricate kg am avea.
🙂
Eu pot declara ca sunt dependenta de dulciuri. Nu pot sta fara ele…nu am probleme cu greutatea, adica sunt destul de slaba dar bine ar fi pot renunta la dulciuri.
Cred că ești foarte norocoasă să poți mânca în voie. E greu să renunți la dulciuri, dar nu este imposibil 🙂
Ador dulciurile si sunt o mare pofticioasa si ma accept asa cum sunt .
Atata timp cat sanatatea este buna, restul nu mai conteaza 🙂
Marturisesc ca si eu sunt o mare gurmanda! Imi place mancarea, mai ales ceea ce nu pot gati eu acasa 🙂 pentru ca acasa nu sunt mare amatoare de retete noi, si nici dulciuri nu fac in casa. Asta e un mare minus, stiu, insa prefer sa nu-mi bat capul cu tot felul de prajituri complicate. Imi place mult felul tau direct, de a spune lucrurilor pe nume! Sunt sigura ca vei reusi in directia aceasta pe care ti-ai propus-o! Succes si astept sa ne povestesti mai multe pe parcurs!
Multumesc mult Nicoleta pentru incurajare. Sper sa reusesc, mai ales ca la mine e cu gatit mult si intens in bucatarie. Doar ca acum se va schimba acest lucru. 🙂
Sa stii ca si eu tot de fraiera mananc. Ma ia o pofta de mancat noaptea ceva de nedescris. Cure de slabire nu prea tin si pofta de mancare am slava domnului. Mai nou, caut cate un dulce dupa masa …. de zici ca-i obligatoriu! Placerile vietii
Placeri ca placeri… dar e mai grav cand placerile afecteaza sanatate. Sper sa nu fie cazul la tine!
Eu mananc de placere. Mai ales dulciuri, multe dulciuri…
Piei ispita :))) Inseamna ca ai un metabolism de milioane!
Eu sunt o gurmanda. Imi place mancarea si nu prea reusesc sa stau departe de ea decat atunci cand sunt bolnava
Asa si eu… pana acum. Am realizat ca este nevoie de o schimbare, in bine!
Eu mananc ca trebuie. De multe ori si uit sa mananc, din cauza programului zilnic si stiu ca nici asa nu este bine.
De ar fi usor sa gasim o cale de mijloc… ar fi prea frumoasa viata, nu?!
Eu mănânc pentru că sunt pofticioasă și pentru că îmi este foame.
Si eu, dar conteaza si metabolismul si activitatea fizica…. pentru a nu se depunde ceea ce mananc 😛
E important sa ne acceptam asa cum suntem si sa fim multumiti. Eu am tinut multe diete si mi-am creat un stil de viata sanatos care ma ajuta sa ma mentin. Renuntarea la zahar e foarte grea, am fost mult timp fara zahar si a fost ok, dar acum am revenit la el, desi incerc sa-l evit in combinatii cu faina alba.
Conteaza mult sa ne acceptam, dar nu inseamna ca nu putem sa ne modelam. Mai ales daca este si sanatoasa schimbarea 🙂
Eu mamanc ca sunt pofticioasa si in special dupa carne, as manca carne cu carne. Daca nu este un pic in fiecare zi simt c imi lipseste ceva. Cu dulciurile nu am probleme, nici nu am voie dar nici nu sunt dupa ele, doar inghetata imi place.
Cred ca tine mult de cum combinam aceste pofte si placeri alimentare cu ceea ce ar trebui sa ne fie suficient din alimentatie 🙂