Nu o să fie nici o noutate dacă îți zic că am ajuns să cer răbdare zilnic. Și cel mai des mă surprind cerând și căutând răbdare în situațiile ce-i implică și pe ai mei copii sau pe al meu soț. Îmi sunt dragi de numa și îi iubesc și ador, dar uneori simt că se hrănesc cu ai mei nervi, cu al meu ficat, cu tot ce am eu mai bun în mine și mă lasă pe minus.
Ce să fac atunci când mi se golește borcanul cu răbdare? Prin ce metode aș putea să mai adaug în el când începe să scadă?
Citit. Yoga. Mișcare. Le-am încercat și funcționează – când și când. Că uneori nici pentru ele nu am răbdare… sau timp.
Dacă cer răbdare, oare o primesc așa?
Cere și ți se va da. Nu?!
Ei bine, da.
Așa merge.
Și chiar funcționează.
Doar că nu vine nimeni să îmi dea timp, sau energie, sau chiar să-mi scoată dopul de la presiunea acumulată interior care mi-ar permite să am răbdare. Nope.
Cer răbdare și primesc ENORM de mult ocazii să-mi exersez răbdarea.
Cer răbdare și învăț să respir înainte de a ”sări la gâtul” soțului.
Cer răbdare și învăț că nu e despre mine, ci e despre ei, ai mei copii, și faptul că încă învață să-și recunoască nevoile și să și le exprime.
Cer răbdare și primesc ocazia să ies din situație/încăpere când mă simt copleșită și nu am alte instrumente la îndemână.
Cer răbdare și învăț să mă uit în interior și ce s-a declanșat în mine și de ce.
Uneori cer răbdare și nu primesc nimic. Uneori nici nu mai apuc să cer răbdare că deja reacționez.
Oare de câți ani e nevoie ca să mă prind care-i faza cu răbdarea?!
Dacă am răbdare cu mine, am și cu cei din jur
Dupa 50 de ani am inceput sa ma mai linistesc, sa realizez ca indiferent daca am sau nu am rabdare, ceea ce trabuie sa se intample se va intampla, chiar si cu o mica intarziere. Uneori nu mai am rabdare cu oamenii, nu mai suport sa aud tot felul de prostii. Ii mai ocolesc pe cei care-mi consuma timpul inutil.
Multumesc ca impartasiti asta cu noi! 😉
Am și eu momente când nu am răbdare, nici măcar cu mine.
Și cum le gestionați?